Noile legi ale educației, propuse spre dezbatere publică de Ministerul Educației, suscită interesul întregii societăți și, în mod particular, și al comunității academice a Universității din București. Membră a Consorțiului Universitaria, UniBuc a fost reprezentată de Rectorul Marian Preda la întâlnirile cu Prim-Ministrul României, Nicolae Ciucă, și cu Ministrul Educației, Sorin Cîmpeanu, pe baza prevederilor Legii învățământului superior.
Într-un interviu publicat pe site-ul Universităţii din Bucureşti, despre propunerile din Lege, profesorul Marian Preda, Rectorul Universității din București, afirmă că Universitatea din București nu poate susține un proiect de lege care nu are o viziune privind promovarea învățământului de calitate și a cercetării fundamentale și perpetuează sistemul inechitabil de finanțare a universităților.
“Ca să fac o primă evaluare generală, în ciuda încercărilor noastre mai vechi sau recente de a sprijini proiectul prin implicarea specialiștilor în educație ai Universității, prin consultări sau prin propuneri de îmbunătățire a proiectelor de legi ale educației, situația este foarte îngrijorătoare. Am fost ignorați, amânați, am tras semnale de alarmă publice cu privire la lipsa de dialog iar când am ajuns la discuții și negocieri pe o listă minimală de modificări pe care Consorțiul Universitaria le-a făcut, de altfel, publice (https://cdn.edupedu.ro/wp-content/uploads/2022/07/Comunicat-de-presa%CC%86-Pozit%CC%A6ie-Consort%CC%A6iul-Universitaria-LEN.pdf), cele mai multe au fost respinse parțial sau total. Vorbesc doar în numele UB și spun răspicat că Universitatea din București nu poate susține un proiect de lege care nu are o viziune privind promovarea învățământului de calitate, de elită și a cercetării fundamentale și care perpetuează sistemul inechitabil de finanțare a universităților, indiferent de performanța academică a instituțiilor.
M-am abținut să fac comentarii publice pentru a încerca, cu cea mai bună credință, să evităm cel puțin prevederile catastrofale precum prelungirea activității până la 70 de ani la cerere sau sistemul inechitabil de finanțare, de reprezentare și de decizie, măsuri pe care am încercat să le îndreptăm prin propunerile din lista agreată de rectorii celor nouă universități din Consorțiu pe care le-am prezentat la consultarea de la Guvern și le-am negociat la Minister. Acum, când este evident că Ministerul Educației ne ignoră punctele de vedere și merge înainte cu cele mai multe prevederi ale acestor proiecte de legi în parte de neacceptat, voi exprima punctul meu de vedere exclusiv în calitate de Rector al Universității din București, dar și de sociolog și specialist în politici publice și management strategic”, a afirmat Marian Preda, Rectorul Universității din București.
Profesorul consideră că cea mai mare problemă este reprezentată de procesul de elaborare, făcut fără analize serioare: “Prima problemă majoră a proiectelor de lege este procesul în sine de elaborare, care e profund greșit: din birou, fără analize serioase, cu și de către un grup monocolor de autori care nu include specialiști în domeniul educației sau ai altor științe sociale, fără consultarea principalilor actori din sistem- cei care ar trebui să implementeze aceste legi, precum marile universități.
Legile in România sunt considerate modalități de a legitima și de a impune anumite acțiuni. Altfel spus, am o problemă, fac o lege și am iluzia că se rezolvă problema. Adesea cu bune intenții, decidenții politici cred că dacă fac o lege, prin ea le impun celorlalți cum să acționeze. Complet fals! O lege proastă, neadecvată realității, neacceptată de cei care o implementează și de beneficiari nu va fi automat respectată, va fi ignorată, încălcată, „ocolită”, amendată, și, în final, schimbată.
În țările cu administrație publică matură legea este ultima etapă în procesul de rezolvare a unei probleme, a unui sistem social, politic, administrativ. Ca să rezolvi o problemă alegi cei mai buni specialiști care să o definească corect, să facă o bună descriere a ei, să-i determine parametrii și mai ales cauzele (nu simptomele!) și să-ți propună, pornind de la situații similare din alte sisteme sau din alte perioade, soluții alternative de rezolvare a ei. Aceste soluții sunt discutate în detaliu cu principalii actori din sistem, cei care trebuie să înțeleagă și să adapteze soluțiile la nevoile și interesele lor pentru că numai așa și le vor asuma și vor fi de acord să le implementeze ulterior în forma convenită. Abia în final, după ce există un consens între decidenți și cei care implementează soluțiile sau sunt beneficiarii lor, numai atunci acele soluții care devin o politică publică sunt puse în forma unei legi. De fapt, o lege este un set de reguli de implementare care spun cine, ce, când și cum trebuie să facă pentru a obține rezultatul dorit. Nu ca la noi, faci legea din birou, nu consulți mai pe nimeni sau consulți doar o minoritate de actori cu interese personale, specifice, nu generale, de sistem, și apoi te aștepți ca toți ceilalți să o accepte și să o respecte necondiționat.
De aceea în țările occidentale legile sunt bine croite, public acceptate și respectate în timp ce în fostele state comuniste precum România sunt nefundamentate, amatoristic elaborate, impuse politic și implicit nerespectate. Chiar și acelea făcute cu bune intenții și care conțin și elemente pozitive. Iar proiectele de legi ale educației conțin și elemente pozitive, dar care sunt estompate de problemele majore ca cele semnalate de noi și la care mă voi referi în continuare.
Am spus toate acestea pentru a explica de ce proiectele acestea de legi ale educației este foarte probabil să aibă aceeași soartă ca Legea 1/2011 care a avut inovații pozitive importante, dar a fost insuficient dezbătută, impusă prin asumare, drept urmare puternic criticată și rapid și masiv ciuntită prin amendamente numeroase”, a mai spus Rectorul Marian Preda.
Întregul inetrviu poate fi citit aici
