Data de 1 Mai rămâne adânc impregnată în memoria colectivă, deoarece îşi are originea din era comunistă. În anul 1889, Congresul Internaţionalei Socialiste a decretat ziua de 1 Mmai ca Ziua Internaţională a Muncii sau ca ziua Internaţională a Muncitorimii, în memoria victimelor grevei generale din Chicago. Cu trecerea timpului ziua de 1 Mai a devenit sărbătoarea mişcărilor muncitoreşti în majoritatea ţărilor lumii, diversele maifestări căpătând amploare pe măsură ce autorităţile au hotărât cu sindicatele ca această zi să fie liberă.
Redacţia PSnews a luat legătura cu Bogdan Murgescu, profesor la Facultatea de Istorie ,Universitatea din Bucureşti pentru a ne descrie atmosfera sărbătorii de 1 Mai din perioada comunistă.
1 Mai- o sărbătoare important a regimului
„Trebuie să facem unele distincţii în interiorul perioadei comuniste. Ziua de 1 mai a avut o însemnătate mai mare în primele decenii ale regimului comunist, când se făceau într-adevăr manifestaţii foarte ample, atât în Bucureşti cât şi în oraşele mai importante din teritoriul ţării. În anii ’70 insemnătatea zilei de 1 mai era deja în declin. Şi efortul era mai mic în această perioadă, deci nu se mai compară în niciun caz cu manifestaţiile din 23 august. Ponderea era mult mai scăzută.”
Simbolurile Zilei de 1 Mai
“Mai ales în perioada din anii 50, eventual 60 simbolul era când marile colective de muncitori mergeau după aceea să petreacă într-un parc, la o bere, la mici sau la alte,mâncăruri, însă berea şi micii au rămas şi mai târziu simbolurile zile de 1 mai. Este greu să apreciez cât de justificată erau întotdeauna ca simboluri dominante, dar ele erau şi în anii 70 -80 adevărate simboluri.”
1 Mai în timpul lui Nicolae Ceauşescu
“Evident erau manifestaţiii sau măcar se făcea program la televizor. Dar eu venind şi dintr-o familie de intelectuali, eram mai puţin legaţi decolectivele din marile întreprinderi.
Pe de altă parte din liceu nu ne mai luau şi nici din şcoala generală la manifestaţii mamut care să ne dea programul peste cap. Deci era pur şi simplu o zi liberă pentru întreaga familie. De fapt erau 2 zile libere, depindea desigur şi de aşezarea în calendarul săptămânal, dar în general erau libere şi 1 şi 2 mai şi atunci se petrecea.
Uneori chiar ieşeam din Bucureşti, nu mai era strict în a fi legaţi în oraş la manifestări ale statului, dar tot programul TV şi de radio era dominat de atmosfera intensă a sărbătorii.”
Cum arăta Bucureştiul de 1 Mai
„Nu aş zice că oraşul arăta în mod radical diferit, mai mult zonele de agrement, dar îmi este greu să spun exact dacă ele erau ca urmare a unei organizări prestabilite, de a merge iniţial la demonstraţii sau ceva organizat de marea platformă industrială şi după mers în parc sau pur şi simplu lumea mergea în parc revizual şi indiferent de ceea ce era organizat oficial.”
1 Mai- o sărbătoare cu mai puţin zgomot faţă de sărbătoarea de 23 august
“În timpul lui Nicloae Ceauşescu era mai importantă data de 23 august şi mai erau şi alte date importante în cursul anului legate de persoana lui,de exemplu data 26 ianuarie, dar nu se făceau manifestaţii, ci erau preluate de mass-media şi rostogolite de televiziune, de ziare. Eu aş zice că per total însemnătatea lui 1 Mai era serios diminuată în ultimile decenii, adică din anii 1970-1980 în raport cu alte sărbători şi de asemenea se delega mult mai mult. Era ceva mai puţină participare fizică, directă a oamenilor comparativ cu începuturile regimului comunist.”
