De la victoria din 2014, președintele României nu a reușit să strângă în jurul lui opoziția și de multe ori am văzut chiar o distanță între Președinție și PNL, încât fiecare își vede de ale lui și nu se deranjează reciproc.
Ce mai face PNL
După înfrângerile din 2016, sub conducerea Alinei Gorghiu, PNL a reușit să supraviețuiască cu Ludovic Orban și încearcă pe cât posibil să preia frâiele opoziției, de la celelalte partide și de la Iohannis. Pentru că, de ce să nu recunoaștem, Iohannis nu a fost Traian Băsescu (din fericire), să poarte un război cu PSD, ci doar a intervenit pe anumite probleme și a schimbat discursul politic Guvern-Președinție, deși marți, 18 decembrie 2018, a deviat și a avut un comentariu discriminatoriu, spunând că „nu suntem autiști”. Scuzele președintelui nu șterg exprimările provinciale.
PNL pare preocupat să-și rezolve problemele interne. Nu doar PSD a avut conflicte, ci și liberalii, care deși nu au mize politice importante, încă mai țin cu dinții de scaunele din partid. În schimb, putem observa că nu au învățat foarte mult din înfrângerile din 2016 și oamenii vinovați pentru acel dezastru mai scot capul la lumină sau își fac Alianțe în Vest.
Orban știe foarte bine că dacă vrea să întoarcă majoritatea parlamentar[ trebuie să atragă politicieni din PSD și ALDE. Numai că PNL nu se află într-o poziție favorabilă și nici Iohannis nu este dispus să negocieze sau poate că nu se pricepe la negociat, pentru că nu a punctat deloc la acest capitol.
USR, eternul început
Dacă ne îndoiam că useriștii pierd vremea, i-am văzut de curând la o șuetă cu premierul Dăncilă și ministrul Justiției. Cuplul userist Ghinea și Bârna ne-a explicat că voiau doar să se asigure că Guvernul nu va da Ordonanță, în schimb această întâlnire le-a adus multe critici din partea propriului electorat. Probabil doamna Dăncilă le-a jurat pe roșu că nu adoptă OUG și au crezut-o.
USR este un partid care nu ezită să protesteze în Parlament sau să arate degetul mijlociu celor aflați la putere. Lucrurile acestea l-au făcut incompatibil pentru o viitoare alianță politică și l-au împiedicat să atragă politicieni din alte formațiuni. USR se izolează singur în timp ce crede că aduce o schimbare, devenind incapabil să aibă vreo putere.
Și în tot războiul politic, USR a mai dus și niște lupte interne. Sosirea lui Ghinea în partid, care a ajuns la conducere fără să ajute concret formațiunea politică, îndepărtarea lui Nicușor Dan, izolarea lui Clotilde, promovarea în Parlament a unor persoane inutile, sunt doar câteva situații pe care useriștii nu le-au rezolvat și pentru care vor fi taxați la viitoarele alegeri. USR riscă să devină, în acest ritm, un partid fals și o gașcă de invidizi fără abilități politice, dar dornici de niște funcții politice.
Între USR și PNL vedem mai degrabă o colaborare decât un proiect al opoziției. În cazul în care le-ar reuși moțiunea, nu știm cine ar fi premier, ministru sau ce program de guvernare ar avea. USR de 2 ani lucrează la programul de guvernare și nu știe nimeni ce are de gând să facă. USR pare mai degrabă începutul de partid politic care nu se termină niciodată.
De unde mai atrage opoziția voturi?
PMP a profitat de ultimele zile de glorie ale lui Traian Băsescu, dar până și fostul președinte trebuie să înțeleagă că vremea lui pe scena politică a trecut și nu mai poate ajuta un partid să crească, nici nu mai are alături oamenii alături de care a construit PDL.
UDMR nu a fost convins să se alăture opoziției și tot liderul maghiar, Kelemen Hunor, ne-a explicat și unul dintre motive: lipsa programului de guvernare. De fapt, el voia mai mult niște promisiuni sau chiar niște garanții că o altă majoritate parlamentară va satisface dorințele maghiarilor în România.
Opoziția s-a blocat singură,
atunci când a ales un discurs despre oameni noi, un discurs anti-traseism, anti-corupți. Discursul este mai mult decât necesar, dar dacă își menține aceste principii, nu va reuși să spargă o majoritate parlamentară, care deși e măcinată de probleme interne, nimeni nu profită. Singura șansă a opoziției, cu acest traseu pe care a intrat singură, este să câștige alegerile parlamentare și să facă acolo o majoritate.
Ludovic Orban a recunoscut că mai au nevoie de 65 de voturi pentru moțiunea de cenzură. Totuși, este singurul din opoziție care înțelege că politica are nevoie de sacrificii și se arată dispus să negocieze cu alți parlamentari. PNL și-a potolit tonul, și-a domolit furia și acum încearcă să rupă din majoritate. Nici cu ALDE, tot nu ar acoperi acest deficit. Singura șansă este să atragă și ALDE, și parlamentari din PSD. De altfel, Victor Ponta în câteva luni a reușit mai mult decât opoziția în câțiva ani. Dar până la viitoarele alegeri, unii vor fi la putere și vor face tot ce doresc, iar ceilalți se vor juca de-a opoziția.
Așa arată democrația.
