PSD este un partid rănit care în loc să se schimbe, se ambiționează să creadă că va câștigă alegerile prezidențiale. Oameni vechi, obiceiuri vechi – descrie PSD-ul din 2019. Cu sau fără Dragnea, partidul funcționează în același ritm, cu aceleași obiective. Înlăturarea lui Dragnea e o victorie doar pentru cei care i-au luat locul. Dar PSD are o șansă să revină în luptă.
Majoritatea parlamentară funcționează după aceleași reguli. Lucrurile în Parlament rămân sub controlul PSD-ALDE. Însă istoria recentă ne-a oferit o lecție de politică în 2009, când Traian Băsescu a reușit să întoarcă în favoarea sa toate cărțile.
Pentru a-și face guvernul de la sfârșitul lui 2009, după ce a câștigat alegerile prezidențiale în fața lui Geoană, fostul președinte Traian Băsescu a grupat toți parlamentarii independenți sub conducerea lui Gabriel Oprea, Cristian Diaconescu și Marian Sârbu. Parlamentarii independenți au intrat la guvernare alături de PDL și UDMR. În 2010, independenții au format UNPR-ul.
Au trecut zece ani de când Băsescu a dat această lovitură pe scena politică, reușind să construiască o majoritate parlamentară deși era dezavantajat.
În 2019, coaliția condusă de Klaus Iohannis nu a fost capabilă să preia majoritatea nici măcar în Camera Deputaților pentru funcția de președinte al Camerei. Înainte de această bătălie, președintele nu a știu să negocieze sau a evitat să se implice în aceste negocieri. Este evident că factorii politici din opoziție nu au tras toți la aceeași căruță.
USR, bețe-n roate
Klaus Iohannis are un mare impediment, spre deosebire de Traian Băsescu în 2009. USR este un adevărat impediment pentru o viitoare majoritate parlamentară. Președintele trebuie să aibă grijă cu cine negociază și ce negociază, altfel riscă să fie atacat de USR în mod direct, după cum a făcut-o Cioloș în campania pentru europarlamentare.
Desigur, USR are mereu o scuză când negociază cu oameni din PSD. Iohannis merge pe o gheață subțire alături de USR. Și când doi se bat, al treilea câștigă. Tocmai ezitarea USR de a intra la guvernare în acest moment reprezintă cel mai mare impediment pentru Klaus Iohannis. Nu poate să rupă o majoritate parlamentară pentru un guvern apolitic sau pentru un guvern care nu va exista.
PSD își linge rănile
Cu cât trece mai mult timp, PSD face uitată înfrângerea de la alegerile europarlamentare. Odată ce valul de votanți anti-PSD se va calma, partidul condus acum de Dăncilă va reveni la vechile jocuri. Deja au adoptat modificarea legii pentru ca președinții de Consiliul Județean să fie votați de către electorat, ceea ce avantajează baronii din teritoriu.
O altă greșeală a lui Iohannis este așa-zisul pact. Aici președintele arată că nu are două vorbe la un loc. Astăzi atacă PSD, mâine propune pactul și poimâine îi atacă din nou. Evident că acest pact nu va funcționa și nu va fi semnat de coaliția PSD-ALDE.
Numai că acest pact este justificarea președintelui pentru eșecul de a nu adopta referendumul. Până la urmă, oricum referendumul nu avea nicio șansă.
Diferența dintre Iohannis și USR este una mare. Dacă președintele face jocuri cu PSD, el este cel care le plătește în fața cetățenilor. Dacă USR face jocuri cu pesediștii, nu au nimic de pierd în fața electoratului.
Oamenii lui Dragnea sunt în continuare în partid și în Guvern. Nu doar Liviu Dragnea este vinovat pentru atacul împotriva justiției și nici atât n-a condus România singur. Președintele se mulțumește cu victorii mici și nu pare să aibă resursele necesare pentru a lupta cu PSD care acum are nevoie doar de puțin timp în care să facă modificări în partid și să revină pe baricade.
