Celor mai mulţi dintre noi, libertatea le face rău – pentru că, rânduindu-ne prost valorile, înţelegem prea puţin că „neatârnarea individuală” exprimă, fundamental, acordul dintre dorinţa noastră de mişcare/evoluţie interioară şi aceea exterioară şi, în consecinţă, practica acestei etici fără nici un fel de rabat. În judecată istorică aplicată, dacă ne-am mărginit să schimbăm schizofrenia obligatorie a comunismului cu „opţiunea” alegerii rândaşilor care să ne mulgă, fără a ne privi în oglindă cu un dram de integritate, atunci nu ne merităm nici măcar libertăţile de slugi îngăduite nouă de oricine are chef să ne umilească.
„Nu aruncaţi diamantele voastre porcilor…”
Citeste aici articolul integral : Jaful, lenea şi prostia – Parcul Carol, România
