Jurnalele morții – jurnalele sistemului de asistență socială EXCLUSIV

Peste 771 de copii au fost uciși în România de comuniști? Peste 5 000 morti în condiții suspecte fără nici o anchetă?

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului a anunţat depunerea unei sesizări penale la Parchetul General privind tratamentele neomenoase aplicate în perioada comunistă în căminele spital din Cighid, Păstrăveni şi Sighetul Marmaţiei, care au avut drept consecinţă moartea a cel puţin 771 de copii.  Sesizarea se bazează pe rata crescută de mortalitate în cazul unor patologii uşor de prevenit, de diagnosticat la timp şi de tratat corespunzător, iar, pe de altă parte, au existat cauze de moarte violentă a unor copii din cele trei centre.

S-a ajuns la aceste concluzii după ce Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi o echipă de specialişti în medicină legală au realizat o analiză a actelor de deces şi a certificatelor constatatoare de moarte.

„Experţii IICCMER au constatat nenumărate cazuri în care încadrarea copiilor în unităţi pentru deficienţi se făcea în mod eronat, aceştia fiind perfect sănătoşi sau având deficienţe fizice sau psihice minore şi deplin recuperabile. Astfel, relocarea minorilor din leagăne şi case de copii spre căminele-spital poate fi privită atât din perspectiva izolării minorilor ce nu puteau fi recuperaţi, cât şi a acelora perfect sănătoşi, ale căror costuri nu puteau fi acoperite integral de către stat”, au explicat reprezentanţii IICCMER, conform news.ro .

Izidor Ruckel  a confirmat ca martor supravieţuitor al căminului – spital de la Sighet. Izidor a ajuns acolo deoarece avea poliomielită și a fost internat la Căminul din Sighet, în unitatea destinată copiilor nerecuperabili sau cu deficienţe, unde a stat de la 3 până la 11 ani, când a fost înfiat de o familie din Statele Unite.

Dupa 1989, imaginile crunte ale modului în care trăiau copiii din orfalinatele și caminele spital din România au făcut înconjurul lumii. Odată deschise porțile acestor instituții, poveștile de groază au umplut paginile de ziar. Torționarii din închisori au mai fost pedepsiți, dar cei din ”instituțiile de ocrotire” nu.

Deși sistemul de protecție socială a facut indiscutabile progrese privind condițiile de cazare și programele, din păcate nu e suficient.

Asupra tratamentului copiilor cu afecțiuni psihice și alte dizabilități s-a mai atras atenția și în 2015 când Centrul pentru investigații media și Centrul pentru resurse juridice au realizat Harta Morții – o radiografie la detaliu a dezastrului din asistența socială românească.

Se sesiza faptul că între 2010-2015, aproape 5.000 de persoane cu dizabilități mintale aflate în grija statului, în institutii închise dar cu titulaturi ce conțin cuvintele „ocrotire”, „recuperare” sau „reabilitare”, au murit în ultimii aproape cinci ani în România, în condiții necunoscute. 

”S-au cerut atunci informatii despre centrele din fiecare județ al țării, despre numărul de angajați din fiecare, despre numărul de plângeri și anchete penale deschise în urma abuzurilor și a deceselor din aceste centre închise, dar și despre contractele pe care Direcțiile Generale de Protecția Copilului din întreaga țară le încheie cu diverși furnizori, mulți dintre ei cu legâturi în zona politică” – menționau autorii ”Hărții morții” pe site- www.investigatiimedia.ro

Răspunsurile primite la solicitările formulate în baza Legii 544/2001 au dovedit că sistemul de protecție socială românesc, recompensat acum cu salarii mărite substanțial, este incapabil să explice cum au murit cca 5000 de copii cu dizabilități și că în continuare, morțile suspecte nu sunt anchetate, nefiind…suspecte, din punctul lor de vedere.

România se dovedește țara în care mortea unui copil ”din sistem” nu e considerată suspectă. Cine plătește pentru aceasta?