Skip to content
Politică

Justiția din România are două categorii de probleme, este de părere Pippidi: „E totdeauna greu de construit un consens la români!”

Inquam Photos / George Călin

Într-un editorial pentru România Curată, președintele Societății Academice din România (SAR), Alina Mungiu-Pippidi vorbește despre starea justiției din România.

Potrivit președintelui SAR, justiția noastră are două categorii de probleme. „Unele sunt pe bune, și sunt cronice, neglijate de toate regimurile și de MCV. Altele sunt proeminente în MCV și de acelea se ocupă și vorbește toată lumea. Ele pot fi numite problemele oportuniste ale justiției, cele de care ne ocupăm că așa am promis, nu că ne pasă. Nu au campioni reali, nici nu există un punct de vedere unitar măcar în interiorul magistraturii. Sunt tabere net diferite, cu viziuni diferite, cu limitarea că oricum din start nu sunt probleme fundamentale, cel mult răspunsuri parțiale sau chiar greșite la acestea”, spune aceasta.

Redăm postarea postarea Alinei Mungiu Pippidi:

Coaliția de guvernare a dat vaccinarea la armată și Interne, lăsînd pe Arafat și Gheorghiță să se lupte cu ce e mai greu. Din lista lor de promisiuni populiste sau care le servesc doar interesele lor (alegeri în două tururi de scrutin la primar) sunt și unele pe care le-au făcut la Bruxelles. Pe acelea, ce să-i faci, trebuie să le țină. Și cum nu sunt în stare energia se duce, din nou, pe căutat țapul ispășitor(…).

Ca să fie clar de tot, justiția noastră are două categorii de probleme. Unele sunt pe bune, și sunt cronice, neglijate de toate regimurile și de MCV. Altele sunt proeminente în MCV și de acelea se ocupă și vorbește toată lumea. Ele pot fi numite problemele oportuniste ale justiției, cele de care ne ocupăm că așa am promis, nu că ne pasă. Nu au campioni reali, nici nu există un punct de vedere unitar măcar în interiorul magistraturii. Sunt tabere net diferite, cu viziuni diferite, cu limitarea că oricum din start nu sunt probleme fundamentale, cel mult răspunsuri parțiale sau chiar greșite la acestea.

Or, coaliția de guvernare știa de cînd s-a format că sunt poziții diferite față de unele chestiuni. Acest lucru a fost asumat doar ca să se ajungă la putere. UDMR a fost de partea PSD în mai multe chestiuni legate de justiție, printre care SIIJ. UDMR nu vrea ca DNA să-i controleze pe magistrați, și avînd în vedere cît de puternic a fost controlat DNA de servicii și cît de tare este/a ajuns sub influență politică (de exemplu, e penibil să te duci după un lider de sindicat fiindcă își permite să se opună unui ministru, asta e treaba lui, de asta suntem o democrație, dacă e pe bune corupt, era demult, asta e intervenție politică vădită). Dacă ai procurori care fac așa, mai bine să nu fie la ei controlul magistraților. Mai mult, nici PNL nu a fost străin de multe din propunerile lui Iordache, care nu erau toate aberante. Abuzul în serviciu trebuie limitat mai clar, anchetele de corupție nu pot fi ținute deschise ani de zile ca să șantajăm lumea cu dosare, dacă s-a introdus la judecători obligația să motiveze pe loc și procurorilor le trebuie termene clare, motivații la termene și infinit mai multă transparență; de la Macovei încoace nu s-a făcut nici un progres în reforma procuraturii, deși sunt milioane de fonduri pentru digitalizare tot SAR face muncă voluntară să ia comunicatele PDF să le pună într-o bază de date ca să avem o statistică reală a condamnărilor, achitărilor, nivelului, prejudiciilor, etc.

E totdeauna greu de construit un consens la români, chiar la România educată, unde șeful cel mare era un patron mult mai puternic decît dl. Ion, și tot a obținut doar un consens doar la numitorul comun cel mai de jos (înțeleg că în loc să închidă școli doctorale dau la aceleași universități unde comisiile, adesea cu membri necalificați să dea cuiva doctoratul, nu citesc lucrările nici măcar să găsească greșelile de tipar, să le reevalueze din nou, curată pierdere de vreme și de bani). Dar a încercat măcar dl. Ion un consens pe fond? Mai degrabă nu. El are de satisfăcut pe de o parte Bruxelles-ul, pe șeful statului și serviciile secrete, care au selectat și societatea civilă care se ocupă de justiție. Ei, cu partea aceea are deja un consens, problema e că partea cealaltă – UDMR, și destui oameni de la PNL care se simt vizați, bașca PSD, au interese directe contra acestui consens. Cam greu să fii de acord să dai unora puterea să te șantajeze chiar pe tine (vedem zilele astea la alegerile interne liberale), și orice soluție pe fond ar exista nu o putem găsi, că noi nu discutăm fondul. Raportorii GRECO, care au fost mai temeinici decît cei la MCV au intervievat mai multă lume și au unele sugestii bune. Dar nici CSM, nici șefii de comisii juridice, nici ministerul nu au organizat o dezbatere pe tema acestui raport. Nu îi interesează. Deci discuția pe fond – că nu vrem ca justiția noastră să fie controlată nici de servicii secrete, nu doar de partidele politice, că SRI&urmașii Securității nu sunt FBI, că vrem o justiție, imperfectă cum e, liberă de orice influențe externe, nu poate avea loc. Și nimeni nu are curaj să spună la BXL adevărul, că nu ne putem ocupa de problemele justiției, ocupați fiind mereu cu lupta tabărei din justiție a PSD contra SRI&comp. Ultimii avînd aliați serioși în USA și instituțiile europene. Probabil doar cele de la Consiliul Europei (Comisia de la Veneția, GRECO) nu sunt parte din consensul că statul de drept la sălbatici = anticorupție fără due process.  Dar ele sunt și cele mai slabe.

UDMR, mai hîrșit, a propus un compromis. Că e un compromis ce propun ei, o mutăm și îi schimbăm numele, nu rămîne cum a fost. Care e compromisul propus de tabăra cealaltă? Că a asculta din nou pe toți magistrații pe mandate de securitate națională ca să se dea sentințe care ne convin, varianta maximală susținută de tabăra useristă, nu e nici ea acceptabilă ca atare. Părerea mea e că e treaba CSM să rezolve cu inspecțiile și controalele astea, CSM, ICCJ și asociațiile de magistrați să ajungă la un punct comun de vedere și să ne spună și nouă ce vor, unde vor și cum să fie angajați cei cu controlul, nepolitic,  adică să începem cu un consens în sînul magistraturii măcar. Acesta poate fi apărat la Bruxelles dacă nu vine din zona politică.

Dar noi nu funcționăm așa. Tabele din magistratură au extensii în politică (sau invers) și acestea nu găsesc o zonă de compromis. Cine a format guvernul cu UDMR e responsabil, nu Stelian Ion. Și atunci cînd îl mângîi pe cap pe Florin Cîțu, care poate rata ținte de vaccinări și proclama lucruri iresponsabile cu deplină impunitate (cum ar fi că fostul ministru de finanțe Teodorovici e spion rus, dar nu chemăm DIICOT să se ocupe el), să îi dai în cap lui Stelian Ion pentru vini imaginare nu are nici un sens. Că așa e șeful statului. În loc să își folosească influența ca să rezolve ceva, el se spală pe mîini ca Pilat din Pont și mai dă la gloată cîte un țap ispășitor. Ion nu e ultimul, eșecul vaccinării e la rînd, deși Iohannis putea pune umărul acum a preferat să spună că nu vrem să discriminăm pe nimeni care nu se vaccinează. Sper că e coadă de nevaccinați să îl voteze și tura viitoare la orice o candida. Ăia care vor scăpa cu viață din valul 4.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *