În luna decembrie a anului trecut, Laura Codruța Kovesi ataca la CEDO decizia de revocare din funcția de procuror-șef al DNA, decizie venită în urma solicitării ministrului Justiției și a hotărârii Curții Constituționale. “Am formulat în luna decembrie 2018 o plângere, în nume personal, la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în care am arătat că au fost încălcate mai multe drepturi prevăzute în Convenția Europeană a Drepturilor Omului în ceea ce privește revocarea din funcția de procuror șef al DNA ca urmare a Deciziei nr.358 din 30 mai 2018 pronunțată de Curtea Constituțională”, a spus Kovesi. Ulterior, sesizarea a fost admisă, trecând de filtrul primei Curți, iar rapiditatea cu care a trecut prin acest prim filtru sesizarea lui Kovesi, arată că aceasta are temei și instituția europeană ia în serios această cauză.
Kovesi vs statul român
Kovesi reclamă în primul rând, faptul că nu şi-a putut apăra cauza în faţa niciunei instanţe, nici măcar la Curtea Constituţională: “Motivele pe care le-am invocat în acțiune au vizat faptul că, prin decizia sa, Curtea Constituțională a hotărât revocarea din funcție, deși, nu am avut calitatea de parte în conflictul soluționat de instanța constituțională, nu am fost citată în fața Curții Constituționale și nu am avut posibilitatea de a avea cel puțin calitatea de „intervenientă” pentru a exprima un punct de vedere în apărarea mea.”
În al doilea rând, faptul că deşi putea, teoretic, să atace în contencios administrativ decretul prezidenţial de revocare, acest lucru i-a fost interzis explicit, înainte ca preşedintele să fi emis decretul, chiar de către Curtea Constituţională: “Decizia Curții Constituționale nu a putut fi contestată, inexistența unei căi de atac fiind stabilită de însăși motivarea Deciziei Curții Constituționale. Astfel, am reclamat și faptul că nu există în dreptul intern un temei de drept prin care să poată fi exercitată o cale de atac împotriva Deciziei Curții Constituționale nr. 358 din 30 mai 2018”.
Interesant de știut e că există un precedent la Curtea Europeană a Drepturilor Omului care acoperă o parte din problematica ridicată de fostul șef al DNA la Strasbourg și care ne poate oferi un indiciu privind șansele de reușită ale sesizării.
Ruiz-Mateos vs. Spania
În 1983, omul de afaceri spaniol Jose Maria Ruiz-Mateos a fost ţinta unei legi de expropriere, în urmă căreia firma pe care o deţinea împreună cu familia a fost naţionalizată. A urmat apoi un lung şir de procese civile, pe parcursul căruia a fost sesizată şi Curtea Constituţională a Spaniei, chemată să se pronunţe dacă legea de expropriere era conformă cu Legea Fundamentală. Curtea a constatat că legea era conformă. Dar potrivit legislaţiei spaniole, Ruiz-Mateos nu a avut dreptul de a-şi pleda cauza în faţa Curţii Constituţionale.
Astfel, acesta s-a adresat CEDO, care a stabilit: Spania i-a încălcat domnului Ruiz-Mateos dreptul la un proces echitabil, pentru că legislaţia nu i-a permis nici să-şi prezinte argumentele la Curtea Constituţională, nici să dea replică, în faţa aceleiaşi instanţe, la argumentele aduse de stat.
Dreptul la un process echitabil a fost invocat și de către Kovesi. Ținând cont că există și acest precedent, șansele ca CEDO să se pronunțe favorabil sunt mari. Rămâne de văzut cum va judeca Curtea cealaltă chestiune, legată imposibilitatea practică de atac în contencios administrativ a decretului prezidențial.
