La 1 ianuarie pică satârul: proiectul ce poate scoate din joc MAFIA manualelor. Liviu Pop, obligat să dea bice EXCLUSIV

Pe senatorul PSD de Maramureș Liviu Marian Pop îl cunoașteți din două puncte de vedere. În primul rând, politicianul este ministrul Educației Naționale încă din prima zi de mandat premieral al lui Mihai Tudose, ocupând acest post – chiar dacă interimar – și în primul guvern Victor Ponta (mai-iulie 2012). De altfel, atât în primul, cât și în al patrulea cabinet Ponta, Pop era obișnuit să vadă Palatul Victoria pe interior, ca ministru delegat pentru Dialog Social. În al doilea rând, același Liviu Pop este unul dintre cei mai rezistenți comunicatori ai PSD, dovedindu-se capabil să încaseze cu maximum de calm atacuri ale opoziției în dezbaterile televizate și să explice iar și iar ideile Partidului Social Democrat, oricât de aberante ar fi unele dintre ele.

În această toamnă, demnitarul ne-a atras atenția prin proiectul Legii manualului școlar și mai ales prin completarea adusă de către ministru (deocamdată doar la nivel declarativ): ideea de a institui un manual unic la fiecare disciplină.

Un text de inițiativă legislativă destul de dezlânat

Pe 26 septembrie, Ministerul Educației Naționale (MEN) a lansat în consultare publică proiectul Legii manualului școlar (disponibil AICI – inclusiv forma inițiatorului și expunerea de motive). La prima vedere, inițiativa pare redundantă, reluând pasaje din Legea 1/2011 a educației naționale și din Ordinul Ministrului Educaţiei Naţionale (Remus Pricopie – n.r.) nr. 5559/22.11.2013 privind regimul manualelor școlare în învățământul preuniversitar (în special Anexa nr. 2, vizând procedura de achiziționare a manualelor școlare).

În linii mari, proiectul este un simplu exercițiu retoric. Astfel, la o sumară analiză de conținut cantitativă, remarcăm faptul că sintagma „bun de interes public” (cu referire la manual) apare de două ori în textul efectiv al proiectului de act normativ și de cinci ori în expunerea de motive. Aceeași expunere de motive duce lucrurile mai departe și vorbește despre necesitatea reglementării manualului școlar pentru „îndeplinirea unui obiectiv de securitate națională, și anume «dezvoltarea consolidată, durabilă și adaptată schimbărilor sociale ale marilor sisteme publice (sănătate, educație, protecție socială)», diminuând unul dintre riscurile identificate în Strategia Națională de Apărare a Țării, și anume cel al deficiențelor din sistemul național de educație”.

Revenim la forma inițiatorului: cel mai grav este ceea ce scrie la articolul 7, alineatul 1 (sublinierea ne aparține):

„Manualele școlare se prezintă astfel:

a) în format letric (la solicitarea scrisă a elevului, părinților sau a profesorilor cu minimum 6 luni înaintea începerii anului școlar);

b) în format pdf;

c) în variantă digitală interactivă”.

Cu alte cuvinte: manualele tipărite le vor fi livrate DOAR acelor elevi / părinți / profesori care le vor solicita expres, în scris. În caz contrar, ministerul sugerează că se va spăla pe mâini, trimițând către școlile în cauză numai niște fișiere electronice. Ideea este la fel de aberantă precum cea a lui Victor Ponta, care în 2013, din funcția de premier, amenința cu concedieri masive în rândurile poștașilor și trecerea tuturor pensiilor pe card (conform România Liberă). Nici Victor Ponta, nici Liviu Pop nu s-au gândit, când au deschis gura, la satele în care abandonul școlar din cauza sărăciei este la ordinea zilei și unde tehnica de calcul rămâne doar un vis frumos.

În aceeași zi de 26 septembrie 2017, Adevărul.ro o cita pe Daniela Vişoianu (preşedintele ONG-ului Coaliţia pentru Educaţie) plângându-se de lipsa oricărei analize de impact „care să ne spună ce plus de calitate aduce această lege”, precum și a menţiunilor referitoare la drepturile de autor.

Totuși, există o parte bună…

…și anume: legea își propune să reducă imensa birocrație din procedura de achiziție a manualelor – iată ce scrie în expunerea de motive:

„Toate procedurile de licitaţie publică deschisă organizate pentru achiziţia de manuale şcolare s-au derulat parcurgându-se etapele specifice, conform reglementărilor legale: depunerea ofertelor, deschiderea ofertelor, evaluarea ofertelor, comunicarea rezultatelor evaluării, depunerea contestaţiilor la Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor (CNSC), emiterea deciziei CNSC, reevaluarea ofertelor conform deciziei CNSC, comunicarea rezultatelor reevaluării, procesul reluându-se de câte două – trei ori. O parte dintre operatorii economici contestatari au atacat în instanță Deciziile CNSC, contestații respinse în mod temeinic și legal de către instanța de judecată. Deciziile CNSC, fiind obligatorii, au fost puse în aplicare întocmai de către CNEE, ca autoritate contractantă.

Ca urmare a întârzierii procedurilor de licitație și a obligativității respectării termenelor legale pentru derularea etapelor licitației deschise, primele manuale noi, pentru clasele I şi a II-a, au fost disponibile începând cu data de 15 octombrie 2014, întreaga procedură fiind încheiată în luna ianuarie 2015. Din aceleaşi motive, licitaţia deschisă având ca obiect „Achiziţie manuale şcolare pentru clasa I, a II-a și a IIIa”, care a debutat în aprilie 2015, s-a finalizat în luna februarie 2016. Procedura de licitaţie deschisă organizată pentru achiziţia de manuale şcolare pentru clasa a IV-a s-a încheiat în luna noiembrie 2016, după aproape nouă luni de la depunerea ofertelor”.

Manualul unic: revolta editorilor și jocul usturător al banilor

Am văzut cum arată proiectul Legii manualului școlar. Ei bine, acum trecem la altă idee, care, chiar dacă dezbaterea a pornit încă de la sfârșitul verii, ea (ideea) a prins contur pe 27 octombrie, prin vocea ministrului Liviu Pop: MANUALUL UNIC.

„Programul de guvernare PSD-ALDE se pliază pe așteptările colegilor noștri din învățământul preuniversitar, plecând de la resursa umană, continuând cu baza materială și formarea profesorilor și îmbunătățirea legislației coroborată cu debirocratizarea. Au fost dezbateri ample pe legea manualului școlar, vizavi de manualul unic sau manualul de bază și alte manuale și, așa cum era de așteptat, ideea de a avea un singur manual școlar deja prinde contur și nu am nicio problemă să îi înaintez Guvernului României proiectul de lege prin care să avem un singur manual școlar la fiecare disciplină din programul cadru. Tot ceea ce înseamnă trunchi comun pentru elevii din România să aibă la bază un singur manual”, afirma atunci Liviu Pop în Craiova, într-o conferință de presă de după o întâlnire cu cadre didactice din mai multe județe din sudul țării, potrivit Agerpres.

Ministrul Educației sublinia că acelora care doresc manuale alternative cadrul legal le permite s-o facă pe banii lor, dar statul are obligația, în conformitate cu Constituția, să asigure pentru fiecare elev (prin Ministerul Educației) un manual școlar la programa școlară în baza curriculei naționale. Pop a adăugat că profesorii care vor realiza manuale și auxiliare curriculare vor avea punctaj pentru gradație de merit.

Am aruncat un ochi în programul de guvernare și am văzut o parte care vine în contradicție cu ideea controversată de a furniza manuale tipărite DOAR la cerere (sublinierea ne aparține):

„Vom modifica Legea educației până cel târziu 1 ianuarie 2018 și vom elabora Legea manualului care să reglementeze achiziția manualelor școlare pentru învățământul preuniversitar.

[…]

Realizarea reformei curriculare și înnoirea tuturor manualelor, cu asigurarea concomitent a formei printate și digitale, cu includerea elementelor de dezvoltare a competențelor antreprenoriale și a abilităților socioemoționale și reducerea încărcăturii de muncă pentru elev, mai ales în afara școlii, cel puțin la nivelul învățământului primar și gimnazial”.

Cu alte cuvinte, ceasul ticăie, iar PSD-ul îl poate oricând trage la răspundere pe Liviu Pop dacă nu își îndeplinește până la 1 ianuarie 2018 obligația privind Legea manualului.

Între timp, în ședința de Guvern de pe 11 octombrie, Executivul a decis prin ordonanță de urgență reorganizarea Regiei Autonome Editura Didactică și Pedagogică în societate comercială pe acţiuni, de interes naţional, cu capital integral de stat. O zi mai târziu, ministrul Liviu Pop publica următorul status triumfalist pe Facebook, arătând avantajele unei astfel de edituri de stat și sintetizând într-un limbaj accesibil argumentele din proiectul Legii manualului:

„Lovitură! Mafia manualelor în genunchi(e)!

Guvernul ia taurul de coarne și înființează o companie de stat care va edita toate manualele și materialele didactice necesare școlii. Executivul a decis înființarea Societății Editura Didactică și Pedagogică – companie pe acțiuni cu capital integral de stat – în subordinea Ministerului Educației. Societatea Editura Didactică și Pedagogică, prin contract, la comanda Ministerului Educației, va fi unicul editor național de manuale școlare pentru toate formele de învățământ, cu excepția celui universitar, atât în limba română cât și în alte limbi.

Interesul elevilor este cel mai important în problema manualelor. Haosul și circul în dauna elevilor trebuie să înceteze.

Se încheie astfel aventura zecilor de variante de manuale pentru aceeași materie de studiu și an școlar.

Se elimină haosul licitațiilor și contestațiilor care an de an lăsa copiii fără manualele necesare în învățământul preșcolar, primar, gimnazial, liceal ori postliceal.

Se termină cu mafia manualelor alternative și hățișul intereselor de tot felul care costa bugetul statului peste 100 de milioane de euro anual.

O mare parte din populație susține măsura ca pentru fiecare materie să fie un singur manual. Cei care protestează sunt doar cei care nu vor mai primi bani de la stat: editurile private și cei care au publicat la aceste edituri.

Se face ordine în sistemul de educație de stat prin editarea coordonată și prin asigurarea unui conținut unic, adecvat interesului de educare și dezvoltare al copilului, potrivit programei școlare.

Toți copiii vor învăța după același manual și vor avea șanse egale la testările naționale. Este o teză falsă că în actualul sistem elevii aveau posibilitatea să aleagă. Ei învățau după manualele „alese” de alții.

Editarea unitară, la editura statului, oferă garanțiile necesare că manualele copiilor vor fi gata la LA TIMP, odată cu începerea anului școlar.

PSD își respectă astfel angajamentul de a aduce ordine, rigoare și eficiență într-un domeniul vital pentru țară – cel al educației!”

Piața de carte școlară reacționase dur încă de la sfârșitul verii. Astfel, TVR a difuzat pe 31 august un material (disponibil AICI) în care mai mulți editori atacau virulent planurile ministrului Educației Naționale, vorbinid despre dictatură și despre refuzul pluralismului surselor de informare (așadar, despre monopolul ministerului asupra informației didactice).

Liviu Pop – acest Peneș Curcanul al guvernului Tudose?

Iată acum că – la fel ca în balada lui Vasile Alecsandri – guvernantul are șanse să-și schimbe în renume porecla Genunche, asumată deja autoironic (după cum ați văzut mai sus). Mai precis, Pop are ocazia să pună capăt mafiei care – de exemplu – vinde un manual al unei edituri cu trei lei, dar – prin diverse combinații – reușește să impună comercializarea cu 30 de lei a unui auxiliar scos la aceeași editură. Ori care te îngroapă în contestații pe tine, minister, cu scopul tacit de a cădea la pace pe bani frumoși, pentru ca soluționarea contestațiilor să nu întârzie prea mult trimiterea manualelor în școli.

Și tocmai asta e partea dureroasă: că războiul edituri-minister face victime colaterale: elevii. Am amintit mai sus, dar reluăm cât se poate de clar: școlarii nu au absolut nicio vină că niște editori țin morțiș să prindă și ei o felie de tort, iar Ministerul Educației se îngroapă în birocrație, în obositoarea procedură a achizițiilor pe care v-am prezentat-o deja.

Totodată, în caz de reușită, mutarea lui Liviu Pop va încheia un ciclu, răzbunând profesorii, elevii și părinții cărora le-a crăpat obrazul de rușine în 1999, când Pro TV-iștii de atunci Andreea Esca și Cristian Tudor Popescu erau slăviți într-un manual de istorie unde despre Mihai Viteazul apăreau scrise doar câteva rânduri, iar Vlad Țepeș era prezentat mai mult ca Dracula.

Liviu Pop are o provocare mult mai importantă de gestionat…

…iar aceasta se numește: competitivitatea dintre editorii de manuale – problemă semnalată ca atare de către piața de profil. În caz contrar, Ministerul Educației Naționale va institui un monopol, iar monopolul prin excelență duce la anchilozare și la netransparență (spre deosebire de competiție, care crește calitatea produselor sau a serviciilor). Mai pe scurt: un manual unic sună cam orwellian (cam ca Ministerul Adevărului). Or, aici este vorba tocmai despre educație, un domeniu care și așa are multe bube în cap și care nu reușește să coboare România de pe prima poziție din UE la analfabetismul funcțional. Pentru că am menționat anchilozarea: același monopol riscă să dogmatizeze și mai mult programele școlare, refuzându-le elevilor chiar și o minimă perspectivă interdisciplinară, una care să-i ajute pe copii a-și forma mai bine anumite competențe. De altfel, acest aspect a fost recunoscut de către Sorin Cîmpeanu (fost ministru al Educației) la DCnews, profesorul universitar recunoscând – chiar dacă voalat – existența mafiei manualelor (înregistrarea video AICI).

Sigur că Liviu Pop ca guvernant este departe de perfecțiune și că și-a aprins paie în cap introducând manualul de Educație Fizică și Sport, însă, dacă acesta se va dovedi doar un experiment de un an, poate că în memoria colectivă Pop va rămâne drept primul ministru al Educației care a avut curajul să pună capăt unui război lăcomie versus birocrație, din care – insistăm pe asta – școlarii au cei mai mult au de pierdut.