În decembrie, încep să sosească cei mai generoşi Moşi, este vremea când Moş Nicolae, Moş Ajun şi Moş Crăciun vin la cei mici şi mari cu sacul plin de daruri, legende şi obiceiuri minunate. În 6 decembrie este prăznuit Sfântul Ierarh Nicolae, făcătorul de minuni.
Iarna începe în Calendarul oficial la 1 decembrie, iar în Calendarul popular la 6 decembrie, odată cu Moş Niculaie, comercial însă, decembrie este Luna Cadourilor şi e populată de personaje care nu vin cu mână goală, căci alături de cei trei moşi generoşi – Moş Nicolae, Moş Ajun şi Moş Crăciun – aleargă după daruri şi mămici, tătici, bunice şi bunici.
Tradiţii de Sfântul Nicolae
În calendarul popular românesc iarna începe în noaptea din 5 spre 6 decembrie, de Sfântul Nicolae, care e numit în popor Sânicoară. Se spune că el stă în stânga Domnului, iar în seara de Anul Nou când cerurile se deschid de trei ori, Sfântul Nicolae se zăreşte cum stă la aceeaşi masă cu Dumnezeu şi Sfântul Vasile.
Se crede că Sfântul Nicolae stă la miazăzi, deoarece pe 6 decembrie soarele răsare din această parte, iar din această dată, în credinţa populară, soarele este alungat de Sfântul Nicolae şi începe să răsară tot mai spre miazănoapte.
Tradiţia românească spune că este bătrân şi are barba albă, iar în această zi Moşul îşi scutură barba şi deci trebuie să ningă. Iar dacă se întâmplă să nu ningă, atunci se zice: „Hei, a întinerit Sfântul Nicolae”.
Dacă Sânicoară a venit pe un cal alb, atunci iarna va fi scurtă, iar dacă a venit cu un cal negru, iarna va fi lungă şi grea.
Se mai spune, în alte părţi, că Sfântul Nicolae apare pe un cal alb, semn al primei zăpezi, şi păzeşte Soarele, pentru ca lumea să nu fie lipsită de lumină şi căldură. Se spune că dacă Sfântul Nicolae a venit pe un cal alb, Sfântul Ion va merge pe un cal negru, adică va întoarce iarna.
De ziua lui se fac vrăji, farmece şi pronosticuri meteorologice, se pun crenguţe de pomi fructiferi în apă pentru a înflori de Anul Nou, ocazie cu care se prognozează şi rodul livezilor pentru anul viitor.
Sânicoară e cel mai popular sfânt din Ardeal, iar sărbătoarea lui a creat un adevărat folclor, de la darurile de Moş Neculai şi până la obiceiurile şi legendele care diferă de la sat la sat.
Este protectorul corăbierilor pe care îi salvează de la înec şi se spune că atunci când cineva trece pe lângă o apă mare e bine să-şi facă semnul crucii şi să se roage la Sfântul Nicolae, căci el este mai-mare peste ape.
Este şi protectorul celor încercaţi de soartă, văduve, orfani şi al fetelor sărace, care se mărită greu, şi al copiilor cu care e generos şi le aduce daruri dacă sunt cuminţi, dar îi şi pedepseşte cu o nuieluşă când sunt obraznici şi neascultători.
La Sânicoară se roagă soldaţii atunci când merg la război şi se spune că şi hoţii se roagă la acest sfânt ca să îi ajute în isprăvile lor, şi, poate, să facă minunea de a nu le aduce o nuielusă ca pedeapsă.
