Cazul familiei de români stabiliţi în Norvegia, care a rămas fără cei cinci copii după ce autorităţile au decis că părinţii sunt vinovaţi pentru că le-ar fi aplicat pedepse fizice acestora, a făcut înconjurul lumii în ultimele săptămâni. Deşi legea din Norvegia în ceea ce priveşte protecţia copiilor este considerată aspră şi a stârnit multe controverse, România a adoptat o lege similară încă din 2004, potrivit romaniatv.net.
În Legea 272/2004 din România privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, republicată 2014, în Capitolul II, Secţiunea 1 – Drepturi si libertati civile (art. 33), este menţionat că micuţii au „dreptul la respectarea personalităţii şi individualităţii” lor şi nu poate fi supuşi „pedepselor fizice sau altor tratamente umilitoare ori degradante„.
„Măsurile de disciplinare a copilului nu pot fi stabilite decât în acord cu demnitatea copilului, nefiind permise sub niciun motiv pedepsele fizice ori acelea care se află în legătură cu dezvoltarea fizică, psihică sau care afectează starea emoţională a copilului„, se arată în lege.
În art. 34 se precizează că micuţii au dreptul să depună singuri plângere în ceea ce priveşte drepturile lor fundamentale.
„Copilul are dreptul să depună singur plângeri referitoare la încălcarea drepturilor sale fundamentale. Copilul este informat de către părinte/reprezentant legal asupra drepturilor şi îndatoririlor ce îi revin, precum şi asupra modalităţilor de exercitare şi îndeplinire a acestora. Îndatoririle copilului se stabilesc în funcţie de vârsta şi gradul de maturitate, fără ca acestea să conducă la încălcări ale drepturilor sale„, este menţionat în Legea pentru Protecţia Copilului.
Prin comparație, în Norvegia, dacă un copil se plânge că este abuzat fizic sau psihic de părinți, autoritățile îi iau plângerea în serios și demarează imediat o anchetă. Asta doar pe baza acuzațiilor sale, nu au nevoie de nimic mai mult. Dacă acuzațiile copilului sunt foarte grave – violență fizică, rele tratamente, abuz sexual, presiuni psihologice – el este luat imediat de lângă părinți, fără nicio altă dovadă.
