Invitatul interviurilor PSnews.ro din această săptămână este ministrul Comunicațiilor, Marius Bostan.
Astfel, în cadrul interviului PSnews.ro, ministrul Comunicațiilor a vorbit despre situația Poștei Române, despre care Bostan a declarat că își dorește să devină o companie care să facă „mândru orice român”. În acest context, Marius Bostani le-a cerut tuturor celor care au informații despre jaful de la Poștă, să se adreseze instituțiilor: „nu este treaba noastră să facem poliţie, parchet şi anchete”.
Totodată, Bostan a explicat în exclusivitate pentru PSnews.ro ce reforme își propune ministerul condus de el, pentru a putea pune pe picioare Poșta Română.
(Minutele: 18:09-31:33)
Dan Bucura: Acum, evident, am adus în discuţie şi Poşta Română şi o altă „bubă” (aş spune şi ar spune mulţi în minister): ce se mai întâmplă cu Poşta? Se privatizează? Se reorganizează? Pe vremea fostului prim-ministru Victor Ponta, se vorbea de o privatizare, s-a prezentat doar o companie din Belgia, nu prea au fost amatori.
Marius Bostan: Eu îmi doresc ca Poşta Română să devină o companie real profitabilă, de care să fie mândru orice român. Poşta este extrem de importantă, e companie cu un număr foarte mare de angajaţi – avem peste 27.000 de angajaţi. Cred că trebuie să ne construim încrederea în Poştă. Deci Poşta a fost cea care, de-a lungul timpului, a fost alături de stat, cumva. Deci s-a suprapus peste instituţiile statului. Adică acolo unde avem primărie, avem şi poştă. În orice cartier, există un oficiu poştal. Poşta este foarte, foarte importantă, după părerea mea, pentru ţara noastră şi, în acelaşi timp, eu sunt un partizan al capitalului privat. A fost o încercare de privatizare. A durat peste un an şi ceva, au fost întâlniri cu peste 50 de posibili ofertanţi. Deci nimeni nu a dorit şi nu s-a ajuns la o concluzie. A fost un proces de privatizare care, din păcate, e un eşec. Poşta belgiană a fost singura ofertă, în final, dar am înţeles că oferta n-a fost conformă şi nu a fost acceptată de Comisia de Privatizare. Deci nu întotdeauna, dacă vrei să vinzi ceva, şi poţi. Nu întotdeauna merită să vinzi ceva la orice preţ. Eu cred că, în acest moment, după acest eşec al privatizării, trebuie să ne întoarcem şi să întărim organizaţia. Avem nevoie de fiecare poştaş, de fiecare funcţionar al Poştei să asculte şi să înţeleagă mesajele care vor fi transmise în perioada următoare. Vom întări guvernanţa corporativă (deja Poşta este guvernată – au fost concursuri pentru ocuparea administratorilor), noi vom încerca să întărim acţiunea managementului. Tot timpul există o întreagă… Sunt discuţii privind jaful de la Poştă, privind lucrurile care se întâmplă acolo. Dacă sunt lucruri reale, invit pe absolut toţi cei care ştiu ceva despre lucrul ăsta să se adreseze instituţiilor abilitate. Nu este treaba noastră să facem poliţie, parchet şi anchete; este treaba… că tot îmi vin, în ultimele zile, au tot venit diverse scrisori, diverse lucruri… Noi, pe cele care le vom considera de competenţa altor instituţii le vom trimite cu celeritate către aceste instituţii. Deci toţi cei care au ceva de spus îi rog să o spună acum şi să ne apucăm de treaba.
Dan Bucura: Deci, practic, noi vorbim de o reformă, nu de o privatizare.
Marius Bostan: Important e să întărim întâi, şi să avem o politică de dividend. Noi, dacă… Există ideea de a merge pe bursă cu un pachet. Eu sunt adeptul acestei idei. Sunt adeptul să transparentizăm, prin listarea unui pachet, cât mai repede cu putinţă, astfel încât orice cetăţean din România să poată să cumpere o acţiune la Poştă, orice poştaş să poată să cumpere o acţiune la instituţia la care lucrează, să fie deschisă această posibilitate şi astfel încât să aducem foarte aproape atât angajaţii Poştei, cât şi cetăţenii României. Acestea sunt asseturi ale României şi eu cred că, în primul rând, noi, dacă nu-i convingem pe români să investească în aceste asseturi… De exemplu, pe românii plecaţi în afara ţării. De ce n-ar investi, să câştige (dacă Poşta ar merge bine şi ar scoate dividende), să câştige, să fie acţionar orice cetăţean? Se poate acest lucru – au fost metode de-acestea de privatizare. Eu cred că avem, în momentul de faţă, 25% Fondul Proprietatea (care este foarte important şi care este un acţionar puternic). Putem lista către public, să transparentizăm, pentru că atunci vor fi şi presiuni. Nu se va mai putea politiza atât de uşor. Pentru că problema trebuie s-o spunem, trebuie s-o recunoaştem (şi toată lumea recunoaşte asta): a fost o uşoară politizare de-a lungul timpului, adică s-au amestecat lucrurile şi, în general, aceasta este istoria – nu trebuie să ne ferim să spunem lucrurile astea – şi noi va trebui să găsim obiectivele strategice cele mai importante, să întărim Poşta rapidă, să întărim partea de servicii financiare, să întărim partea de organizare şi de management, să tăiem cheltuielile nejustificate sau cele neeficiente cât mai repede şi un program de investiţii serios. Deja am avut o discuţie de primă evaluare cu executivul, o să am o discuţie de evaluare şi cu board-ul companiei, o să mă întâlnesc şi cu celălalt acţionar… Cumva, până în 15 ianuarie, o să mă întâlnesc şi cu reprezentanţii cei mai importanţi ai sindicatelor… Deci mi-am planificat, până în 15 ianuarie, să fac o evaluare serioasă a situaţiei şi metoda. Deci eu, ca ministru, doar vreau să ştiu, în mare, strategic, despre ce este vorba. Vom acţiona prin Adunarea Generală a Acţionarilor (prin AGA) şi o să vreau o discuţie cu manegementul şi să împărtăşim. A fost o discuţie destul de bună cu managementul, mi-au prezentat, pentru a fi informat. Pentru că vin în faţa cetăţenilor, ministerul este acţionar şi cetăţenii se aşteaptă ca ministrul să ştie aceste lucruri. Şi, în acelaşi timp, prin Adunarea Generală a Acţionarilor, noi vom acţiona atunci în domeniu (atât cât ne permite Legea societăţilor comerciale), vom folosi toate pârghiile şi contractele de management, astfel încât să facem treabă acolo, să ajungem, poate (de ce nu?), la un plan pe 4-5 ani, cu politică de dividend (aşa văd eu lucrurile), să putem lista, eventual, cel puţin o parte a acţiunilor. Să mergem pe… Întărim şi Bursa de Valori cu această ocazie.
Dan Bucura: Interesant. Aţi vorbit din punct de vedere managerial şi e o teorie corectă. Eu aş semnala, însă, o chestiune practică şi v-aş întreba după aceea cum credeţi că se poate rezolva. Cetăţeanul, în ultimii ani (ca urmare a lipsei de modernizare care există la Poştă, ca urmare a… tot vin cu aceste probleme invocate: lipsa banilor), cetăţeanul de rând şi-a pierdut nu neapărat încrederea, dar dorinţa de a merge la Poştă. Vedea această activitate… Şi eu vă spun acest lucru în urma unor discuţii cu oamenii: oamenii, cetăţeni, ca şi clienţi, până la urmă (că ei sunt clienţii Poştei), au această reţinere de a merge la Poştă, pentru că ştiu că acolo sunt cozi, e birocraţie, sunt funcţionari care poate nu au deschiderea pe care o vor. Or, aceşti oameni vor trebui recâştigaţi, ca şi clienţi, pentru a deveni, din nou, aproape de Poştă. Eh: acest lucru cred că presupune mai mult o schimbare a mentalităţii funcţionarului şi mai puţin chestiuni de investiţii, de management. Cu povestea asta a mentalităţii cum vă gândiţi s-o rezolvaţi?
Marius Bostan: Aveţi mare dreptate în ceea ce spuneţi şi deja cred că eu, ca ministru tehnocrat (să spunem), poate pot să pun şi eu umărul la întărirea culturii de organizaţie şi la întărirea – să spun aşa – prin mesaje. Într-adevăr, într-o companie, este foarte importantă cultura de organizaţie în implementarea strategiei. Degeaba avem o strategie care nu ţine cont de cultura de organizaţie, adică de ceea ce spuneţi: de mentalităţi, de istorie, de arhetipuri, de tipologii. Dacă nu ţinem cont de aceste obiceiuri… Deci Poşta e o întreprindere uriaşă, cu o cultură de organizaţie fragmentată, cu multe servituţi, cu grupuri, cu istorii, cu poveşti. Dacă nu ţinem cont de asta şi venim cu orice strategie tehnocratică făcută într-un birou în minister sau în centrala Poştei, în mod cert nu vom avea succes. Orice strategie trebuie să ţină cont de ceea ce spuneţi dumneavoastră. Şi, într-adevăr, câteodată, partea de idei, de credinţe şi de mentalităţi poate aduce schimbări pe care nu şi le imagina nimeni. Marile schimbări din istorie (dacă ne uităm în urmă), de fapt, au fost determinate de acest tip, de acest comportament, de credinţă şi de încredere. Eu aş vrea să construim pe bază de încredere şi acesta este mesajul guvernului nostru. Este un mesaj în care cerem încredere şi vrem să dăm încredere, pentru că fără încredere România nu poate fi reconstruită. Deci trebuie să fie un moment în care trebuie să lăsăm la o parte ce s-a făcut rău, trebuie să vedem, să scoatem adevărul, să spunem: „lucrurile astea nu au fost bune” şi să mergem mai departe, pe baza unor valori serioase, solide, de la care să nu facem rabat. Şi dacă… Noi suntem oameni obişnuiţi – toţi avem slăbiciuni. Dar, în momentul în care avem o slăbiciune, trebuie s-o recunoaştem şi să mergem mai departe, să avem acel examen de conştiinţă periodic: atât la nivel personal, cât şi la nivel (părerea mea) şi de organizaţii. Pentru Poştă, acesta este un moment de inflexiune, după părerea mea. Poate veni, pentru că s-a finalizat cu eşec o gândire. Era o gândire: ne-am privatizat şi am scăpat de griji, poate, sau vine cineva cu investiţii şi aduce banii. Nu se poate – trebuie să ne salvăm singuri şi cât mai repede. Nu vine nimeni să ne salveze şi ne putem. Într-adevăr: aceasta este o idee remarcabilă şi este studiată, chiar, în multe manuale şi în multe cărţi importante despre managementul strategic şi cred că asta e o soluţie care ar putea să revigoreze, ar ajuta la revigorare: atât partea tehnică, strategică (care s-a tot spus, s-a tot povestit), cât şi un nou imbold. Eu am încredere, sunt optimist, am încredere în Poştă (ca imagine, ca idee) şi în poştaşi. Aceşti oameni ştiu, sunt oamenii cei mai realişti – ei ştiu realitatea din toată România. Părerea mea e că sunt un segment de oameni care, interacţionând cu societatea, sunt deţinătorii realităţii României. E o structură de 20.000 de oameni care sunt în interacţiune directă cu publicul. Sunt într-o interacţiune poate, câteodată, mai mare decât e un minister sau chiar şi o administraţie locală. Pentru că poştaşul zilnic merge: cu pensia, cu plicul, cu scrisoarea. Eu mi-aş dori ca toţi copiii din România să înceapă să scrie din nou scrisori. Eu, când eram copil, trebuia să scriu o scrisoare. La dirigenţie, eram pus să învăţ să scriu o scrisoare. Eu cred că şi revenirea asta de apartenenţă, să înţelegem… Apoi timbrele sunt importante (eu eram un colecţionar de timbre) şi cred că sunt anumite lucruri care se pot face şi fără prea mari eforturi. Deci eu aş vedea şi o întărire a României legată de scheletul Poştei. Deci s-ar putea ca Poşta să aibă un rol mare şi-n întregirea, şi-n soliditatea României. Deci eu aşa o judec, eu aşa o văd şi o văd (Poşta) şi ca un suport pentru administraţie, ca un aliat al administraţiei. Nu politic; este aliatul tehnocratic, care este alături de cetăţean, duce ştirea alături de cetăţean, duce presa alături de cetăţean. Şi vă daţi seama cât de importantă e libertatea presei. Ştiţi: de la căderea Rodipetului, au căzut ziarele pentru că a căzut Rodipetul. Deci libertatea presei, cu o Poştă bună, eficientă, cu un preţ redus şi în care să fie respectate şi principiile… Poşta, până la urmă, face serviciu universal – nu se plăteşte pentru asta. Este o realitatea. Bun: că la Poştă sunt şi lucruri negative… Dar eu vă spun: Poşta prestează un serviciu universal, ajunge până în ultimul sat din România. Deci trebuie să înţelegem lucrurile astea şi ar trebui ca cineva să contribuie, pentru că sunt operaţiuni – clar – fără eficienţă economică. Dar trebuie să menţinem democraţia, libertatea presei, informarea oamenilor… Plicul trebuie să ajungă în perioada care ne-o propunem la destinaţa unde trebuie să ajungă.
