Jurnalistul de investigații, Silviu Mănăstire, a prezentat, în ultimul episod al emisiunii „Dosar de politician”, povestea unui tun de sute de milioane de euro care are drept nucleu compania Enel: „ce s-a întâmplat, în mod real, este halucinant”.
Astfel, jurnalistul a explicat cum a fost furat statul român de sute de milioane de euro de către o companie italiană, care nu și-a dus la bun sfârșit promisiunile.
Iată explicațiile integrale ale jurnalistului Silviu Mănăstire:
„Statul român este furat zilnic, cu legea în mână de multe ori, de companii multinaționale. Vă spuneam zilele trecute că România a privatizat imediat după integrarea în Uniunea Europeană mai multe sucursale de distribuție de energie electrică.
Compania italiană ENEL a preluat filiala Electrica Muntenia Sud printr-o privatizare care s-a dovedit, acum, după 7 ani, o adevărată bătaie de joc. Despre ce este vorba? Italienii nu și-au respectat obligațiile din contractual de privatizare, iar statul român se chinuie la Curtea de Arbitraj de la Paris să recupereze prejudicial care este estimat la circa 1 miliard de euro, creat de Enel. Compania Enel era obligată să facă investiții din bani proprii de circa 220 milioane de euro. Nu le-a făcut, sau de fapt le-a făcut din banii românilor, așa spune Curtea de Conturi căreia Enel i-a mărit facture la energie electrică. A doua obligație majoră a companiei Enel era ca până în decembrie 2012 să cumpere încă 13% din acțiunile societății Electrica Muntenia Sud de la statul român. Privatizarea a fost gândită în etape. Prima data, în 2007, Enel a preluat 50% din acțiuni, apoi a ajuns ls 67%, iar în 2012 privatizarea urma să se încheie prin preluarea unei cote de 13% din acțiunile deținute, încă, de statul român.
Ce s-a întâmplat în mod real este, însă, halucinant. Documentele pe care vi le prezint acum arată că Guvernul Ponta a notificat societatea Enel în noiembrie 2012 că trebuie să preia în mod obligatoriu cele 13% din acțiuni care au fost evaluate de consultantul financiar international KPMG la valoarea de 521 de milioane de euro. Evident, italienii, băieți deștepți, au refuzat să plătească banii deși, subliniez, erau obligați prin contractual de privatizare. Mai mult, compania Enel a început să tragă de timp și să încerce să negocieze cei 521 de milioane de euro, fără, însă, să semneze documentele aferente discuțiilor cu statul român. În mod surprinzător, Guvernul Ponta s-a dovedit a fi extrem de lejer față de Enel de la care avea de încasat, repet, jumătate de miliard de euro. Imaginați-vă că aveți de plătit bani către stat. Câți dintre noi beneficiem de un termen de grație sau suntem păsuiți ani de zile fără să plătim? Italienii de la Enel au avut, însă, un lobby extrem de puternic pe lângă Guvernul Ponta, care a amânat, timp de doi ani și jumătate, în mod nejustificat, încasarea celor 521 de milioane de euro de la Enel. În mod normal, conform contractului de privatizare, statul român trebuia, era obligat să dea în judecată de urgență Enel la Curtea Internațională de Arbitraj și să îi oblige pe italieni să ne dea banii cuveniți pentru privatizare.
Ce a făcut, însă, ministrul Constantin Niță de la PSD, pe atunci șef al departamentului de Energie? După un an și jumătate distanță de când Enel trebuia să plătească banii, în iunie 2013, ministrul Niță semnează un memorandum de înțelegere cu Enel în care se oblige să poarte discuții de bună credință cu privire la suma de 521 de milioane de euro. Cu alte cuvinte, să stăm și să discutăm discuții la cafea. Memorandumul cu Enel, o ticăloșie juridică de altfel, a fost gândit astfel ca să păsuiască Enel de la plata banilor și indirect să le creeze un avantaj italienilor. După un an de discuții la cafea, Guvernul Ponta nu a reușit să convingă Enel să dea banii și să respecte contractul de privatizare semnat în anul 2007 pentru cumpărarea companiei Electrica Muntenia Sud.
Într-un final, după ce și-au bătut joc de statul român și au tras cât au putut de timp, peste doi ani și jumătate ce să vezi? Italienii au dat ei în judecată statul român la Curtea de Arbitraj, pentru a nu plăti cele 521 de milioane de euro.
La acest tun se adaugă și cei 220 de milioane de euro, banii pe care italienii trebuiau să îi investească din surse proprii, în Compania Electrica Muntenia Sud. Cei 220 de milioane de euro – bani pe care Curtea de Conturi a descoperit că Enel nu i-a adus în țară.
De fapt, în concluzie, ce avem noi aici? Avem băieți deștepți, Enel – care a cumpărat pe nimic o societate de stat pe care au stors-o ca pe o lămâie, au mărit facturile românilor la energie electrică, au făcut profit, au scos banii din țară, iar în final, când trebuiau să plătească toți banii de privatizare au dat țeapă și au dat și în judecată statul român.
Cam asta este România reală. Dacă toți banii aceștia pe care politicienii români i-au pierdut de la Enel, ar fi fost investiți în țară, n-ar mai fi trebuit tăiate pensile și salariile. În plus, am fi putut să le dezvoltăm. În schimb, facem certuri politice fără sens. Într-o țară normală, pe un asmenea caz – cazul Enel, toți cei care au semnat documente, ar face pușcărie 100 de ani!”, a explicat Silviu Mănăstire.
