Europa se confruntă la acest moment cu o adevărată criză generată de valul de refugiați, probabil cea mai gravă de la cel de-al doilea Război Mondial și până în prezent. Toate statele încearcă să rezolve situația într-un fel sau altul, oficialii europeni caută soluții, iar refugiații strigă că vor să ajungă în statele Europei Centrale și de Nord.
Însă, în vreme ce Europa se confruntă cu un val de refugiați, țara noastră se confruntă și ea cu valul ei migrator. Nu e vorba de oameni care fug din calea bombelor și a gloanțelor, este vorba de primarii care au început mutările pentru alegerile de anul viitor.
Deja în partidele politice s-a început procedura de selecție a candidaților pentru alegerile de anul viitor. PNL face preselecție în fiecare organizație, în vreme ce PSD așteaptă reorganizarea internă. În tot acest climat de căutare a candidatului ideal, UNPR nu se străduiește să găsească oameni noi, ci îi importă.
Zvonurile care au circulat în ultima vreme este că UNPR caută candidați pentru primării la adversarii lor politici PNL, dar și în tabăra celor alături de care guvernează. Și, deși legea spune că un primar nu poate să schimbe formațiunea pe parcursul mandatului, edilii de la noi nu prea țin cont de aceste prevederi.
Apropierea cu pași repezi a alegerilor locale de anul viitor îi determină pe tot mai mulți dintre actualii primari să caute o soluție pentru a-și păstra mandatul. Dacă partidul din care fac parte la acest moment nu le mai oferă șansele necesare pentru a câștiga un nou mandat, aceștia se reorientează către alte zone.
Cel mai recent exemplu de acest gen este al primarului de la Sectorul 4, Cristian Popescu Piedone, cel care a dat ALDE pe UNPR. El poate fi considerat un deschizător de drumuri și pentru ceilalți primari ai României, care doresc să se alăture „interesului național”. Piedone revine, practic, la matca uneperistă, el mai făcând parte din acest partid până aproape de alegerile locale din 2012, atunci când, conștientizând pericolul USL, a trecut în barca PC-ului, de unde de altfel plecase.
Interesant este că, în vreme ce Cristian Popescu-Piedone se afișează în conferințe de presă cu Gabriel Oprea, acesta rămâne pe mai departe membru al PC, acum ALDE. Legea este foarte clară – primarul care schimbă formațiunea pierde mandatul. Însă, în acest caz, ceea ce spune legea nu prea contează, ea putând fi fentată, după cum se vede, foarte ușor.
Migrația primarilor se va transforma într-un fel de perioadă de mercato din fotbal. Când un jucător de fotbal intră în ultimele 6 luni de contract poate semna cu orice club dorește. În toată această perioadă el rămâne pe mai departe la clubul de care aparține, urmând ca peste 6 luni să schimbe tabăra. Cam aceasta a ajuns să fie și tactica primarilor din România.
Prin trecerea lui Piedone la UNPR, partidul condus de Gabriel Oprea deține 2 sectoare ale Capitalei, ceea ce înseamnă un scor mai mare pentru partid și șansa de a câștiga o influență mult mai mare la nivelul Bucureștiului.
Întrebarea care se pune este legată de fidelitatea acestor primari care trec de la un partid la altul doar din interes propriu. În 2012, PPDD a avut lista deschisă pentru acei politicieni care nu își găseau locul la USL sau PDL. În mai puțin de 3 ani, PPDD a ajuns să nu mai aibă grup în Parlament și nici să mai existe ca partid.
Valul „imigraționist” care se începe la nivelul clasei politice din România s-ar putea să dea peste cap unele calcule pe care partidele le fac în județe. Este de urmărit în perioada următoare preselecția pe care cele două mari partide o vor face. În funcție de opțiunile PSD și PNL am putea asista la noi mutări pe scena politică. Unul dintre principalii edili care stă în stand by este Emil Boc care, dacă nu va candida din partea PNL, se va duce la PMP.
