Polarizarea politică reprezintă o problemă din ce în ce mai mare în România în ultimii ani și are un impact semnificativ asupra stabilității politice și a discursului public. Pe măsură ce partidele și personalitățile politice au devenit mai convinse de opiniile lor, găsirea unui teren comun și a cooperării a devenit din ce în ce mai dificilă.
Unul dintre cele mai semnificative efecte ale polarizării politice este potențialul de instabilitate politică. Atunci când partidele nu sunt în măsură să colaboreze și să găsească un teren comun, poate fi dificil să se formeze coaliții de guvernare stabile sau să se adopte politici publice în interesul cetățeanului. Acest lucru poate duce la un blocaj politic și la o lipsă de progres în ceea ce privește problemele-cheie cu care se confruntă țara.
Impactul polarizării politice se resimte, de asemenea, în discursul public. Atunci când politicieni se angajează într-o retorică extremă și îi demonizează pe cei cu opinii diferite, acest lucru poate contribui la un discurs public toxic, care divide și mai mult societatea.
Efectele polarizării politice sunt deosebit de evidente în istoria politică recentă a României. De la căderea comunismului în 1989, țara s-a luptat pentru a stabili un sistem politic stabil. Partidele politice au apărut și au dispărut, iar corupția a fost o problemă persistentă.
Impactul polarizării politice poate fi observat și diverse situații recente cu care s-a confruntat țara noastră – de la soluțiile la criza energetică, până la actuala criză a cerealelor, unde partidele aflate la putere par să aibă opinii divergente.
Efectele polarizării excesive sunt vizibile și în alte părți. De pildă, în Statele Unite există o polarizare vizibilă a societății încă din perioada Obama. Această polarizare a devenit și mai evidentă în timpul administrației Trump. Fostul președinte al SUA nu a făcut decât să adâncească faliile din societate, iar efectele negative au fost vizibile în mai multe ocazii – de pildă asediul Capitoliului din 6 ianuarie 2021. De altfel, trebuie spus că în majoritatea statelor populiștii încearcă să profite de pe urma polarizării și chiar să o adâncească. În România cel mai bun exemplu vine de la AUR. Formațiunea lui George Simion nu a făcut decât să adâncească clivajele sociale în timpul pandemiei de coronavirus și să încerce să capitalizeze politic de pe urma acestora.
O societate polarizată este o societate divizată, iar o societate divizată este o societate slabă. Conflictul este starea naturală a politicii, dar consensul reprezintă cealaltă jumătate, o jumătate care nu este naturală, ci construită prin voința colectivă a diverșilor actori politici. În 2023, societatea românească arată aproape la fel de divizată ca în perioada anilor ’90, marcați de instabilitate politică cronică, violențe de tot felul (mineriade) și prea puțin consens politic. Chiar dacă un oarecare grad de polarizare al societății este aproape inevitabil, o polarizare excesivă este nocivă și nu ar trebui încurajată. De aceea este esențial ca liderii politici din țară să depună eforturi pentru a găsi acele modalități de reducere a polarizării și de creștere a cooperării, pentru a promova un sistem politic mai stabil și mai eficient.
