La începutul secolului XX, în majoritatea societăților din lume, bărbații aveau un rol central în asigurarea bunăstării familiei, în timp ce femeile erau responsabile de creșterea copiilor și treburile casnice, pentru că erau văzute ca fiind înclinate în mod „natural” către acest tip de activități.
Margaret Mead a îndrăznit să combată acest tip de gândire. Născută în Philadelphia în 1901 într-o familie de intelectuali, ea considera că genul unei persoane nu se bazează atât pe diferențele biologice dintre barbat și femeie, cât mai degrabă pe condiția culturală a diferitelor societăți, informează Editiadedimineata.ro
În timp ce era studentă la Universitatea Columbia din New York, Margaret Mead a început să cerceteze viața personală a mai multor persoane din afara emisferei Vestice, formulând o puternică critică la adresa propriei sale societăți. Potrivit acesteia, modul în care genul și sexualitatea erau privite în societatea americană de la vremea respectivă, conducea la restricții severe aplicate atât bărbaților cât și femeilor. Bărbații și femeile erau încurajați să se conformeze acestei diferențe de gen, masculinitatea fiind considerată superioară.
Mead a abordat problema genului în stil comparativ, realizând o antiteză între societatea occidentală și mai multe triburi din Noua Guinee. Descoperirile ei au pus sub semnul întrebării ideile occidentale convenționale cu privire la comportamentul uman. Ea a observat că în tribul Arapesh, creșterea copiilor reprezenta o activitate împărțită între bărbat și femeie, iar în tribul Tchambuli femeile erau cele dominante, în timp ce bărbații erau văzuți ca fiind dependenți de ele.
Găsiți articolul integral AICI
