Psiahiatrul Gabriel Diaconu îi îndeamnă pe români să se vaccineze anti-Covid în continuare, chiar dacă focul pandemiei “şi-a pierdut din flamă”.
El a transmis un mesaj pe o reţea de socializare în care afirmă că România are nevoie de acelaşi elan pentru a învinge ezitarea şi indiferenţa.
“La puţin peste două săptămâni de orizontul 1 Iunie, România se apropie de 4 milioane de vaccinaţi anti-COVID cu cel puţin o doză. Focul pandemiei şi-a pierdut din flamă. Deocamdată, însă, tot acolo e. Rânjeşte la noi. Dincolo de cifre stă perspectiva vieţii, altfel ca înainte, dar mai aproape de ceea ce ştiam. Ce, la început, a fost de frica morţii trebuie să înceapă a deveni de dragul vieţii. Unii sunt printre primii care s-au vaccinat. Paradoxul scopului face ca, de fapt, cei din urmă să fie importanţi.
Avem deja dovada clară că, în oraşele mari, unde ponderea vaccinală a depăşit deja 30%, efectul este vizibil şi robust. Vaccinarea funcţionează. Grija e pentru celelalte locuri, unde vântul toxic al epidemiei de coronavirus ori n-a ajuns, infrastructura locală ori e proastă, ori coruptă, ori amândouă, iar oamenii fie ne-informaţi, fie dezinformaţi.
Odată cu aprobarea vaccinului şi pe categoria pediatrică de vârstă, propaganda anti-vaccinală a mai convulsat puţin. Aici o luptă va fi dusă, căci când vine vorba de copii puţini oameni sunt raţionali, aici ori aiurea.
Rănile lăsate de pandemie sunt adânci. Economic. Social. Emoţional. Nu există, practic, strat social să fi rămas neatins. E ca după uragan. În primele momente de cer senin, treaba cea mai aprigă tot corbii o au.
Aseară am văzut The Walk, a lui Robert Zemeckis. E povestea lui Philip Petit, funambulul care a traversat Turnurile Gemene. O replică din film merită adusă aminte: mergătorii pe sârmă cad la ultimii trei paşi către sosire, când cred că ce e mai greu a trecut.
Las la o parte emoţia de a re-vedea, recreaţi, zgârie-norii căzuţi la 11 Septembrie, 2001. COVID, prin analogie, a adus în lume o altă formă de teroare, dar şi atâtea momente de privit în hău.
Vom avea nevoie, spre ultimii paşi spre sănătate post-pandemică, de acelaşi elan. Dar şi de un greu echilibru. Fie, de pe acum, memoria sutelor de cadre medicale căzute la datorie în acest an răzbunată. Dar şi a tuturor celorlalţi zguduiţi de ce am trăit. Putem, România. Putem. Dar nu de unii singuri. Experienţa arată că ezitarea şi indiferenţa pot fi învinse. Trebuie doar să ne sprijinim unii pe alţii”, a scris medicul pe pagina sa de Facebook.
