Mic tratat de manipulare: cum a reuşit PNL să schimbe sensul legii lui Dragnea ca la carte. La propriu!

O analiză realizată de Grupul de Reformă Politică arată cum a reuşit PNL să distorsioneze dezbaterea din jurul legii iniţiate de preşedintele PSD Liviu Dragnea, privind combaterea defăimării sociale. Redăm mai jos integral analiza primită de redacţia PSnews.ro.

Acum ceva vreme, editura Antet a publicat o lucrare a autorului francez Vladimir Volkoff, intitulată „Tratat de dezinformare.” Am citit-o atunci când am cumpărat-o, în parte şi pentru că Volkoff scrie bine (are niscaiva romane publicate) dar mai ales pentru că ştiam că autorul este bine documentat întotdeauna. În ultima vreme, cartea aduna cu încăpăţânare praf în bibliotecă dar m-am hotărât să o revizitez după ce am văzut că legea lui Dragnea, aia cu toleranţa, a fost executată în mod mecanic în spaţiu public. Mi-am spus că nu e lucru curat, să fie chiar toată lumea împotriva unei legi. Mai ales în România unde se legiferează prostii cu duiumul fără ca „poborul” să se deranjeze prea tare. În urma microstudiului realizat, se vede clar că domnii de la PNL stăpânesc cu măiestrie tehnica de a trece prin tocător a ceea ce ei identifică a fi „răul suprem.” Am inclus şi un set de sfaturi pentru comunităţile online la sfârşitul acestui text, doar aşa, ca să încerc să le explic cum pot evita pe viitor să nu mai devinţă ţinta sigură a unora care vor să ne convingă, pe cuvântul lor, că cerul este verde, verde de tot.

Inversarea faptelor şi amestecul între adevăr şi minciună

În capitolul „cum se practică” Volkoff lasă fineţurile teoretice la o parte şi ne spune, negru pe alb, cum se face dezinformarea. El ia exemplul unui domnu Dupont care ar fi bătut-o pe doamna Dupont şi aplică această realitate unui set de 12 metode de dezinformare.

„În perspectiva în care publicul este mai mult sau mai puţin la curent cu incidentele şi unde ar fi nechibzuit să-l minţim în proporţie de sută la sută, putem amesteca în mod savant realitatea cu falsul.” Mergând pe acest principiu, liberalii au construit un mesaj relativ simplu. Legea avea cel puţin o menţiune referitoare la televiziunea publică. Această reglementare spunea că televiziunea publică şi radio-ul (alea care sunt de stat, nu alea private, deci Voiculescu poate să ne arunce în continuare ce vrea el pe sticlă) va acorda 1% din spaţiul de emisie grupurilor vulnerabile sau minoritare. Dar cum lumea nu citeşte (ar fi şi culmea să  citeşti tot ce face sau zice clasa politică), liberalii au amestecat realitatea cu adevărul, spunând că legea atentează la libertatea de exprimare a presei, şi a Facebook (de parcă poţi face aşa ceva) şi a tuturor lucrurilor care ne fac să iubim democraţia. Observăm aici două tendinţe liberale, aceea de inversare a adevărului (cum ar spune un liberal: legea nu reglementează în favoarea grupurilor defavorizate ci împotriva presei) şi de amestec între adevăr şi minciună (se referă la televiziuni, e clar dar omitem să observăm că se referă strict la cele de stat fără a menţiona niciodată, în nicio formă a legii, ideea de cenzură).

Modificarea motivului

Aşa cum observă Volkoff „contrar afirmaţiilor lui Stalin, faptele nu sunt încăpăţânate. În mâinile unui bun dezinformator, devin maleabile aproape la nesfârşit.” Ca să umplii de cineva de „toată stima” poţi modifica motivul pentru care acel cineva a făcut acel ceva. Am primit astfel cu linguriţa în ultimele zile, porţii mici şi dese de manipulare care ne spuneau că Dragnea a făcut legea nu pentru a promova toleranţa, ci pentru că vrea să-i dea în judecată pe cei care-l înjură pe criterii politice sau de avere. Motivul ar fi aşadar unul meschin. Este clar că dacă motivul este meschin şi treaba este necurată nu?

Interpretarea, generalizarea şi ilustrarea

„Faptele se pot prezenta şi comenta într-un mod favorabil sau nefavorabil. Logomanchia, îndeosebi, permite să suscite emoţii pozitive sau negative.” Dacă v-aţi gândit cam la ce fac televiziunile de obicei, cu orice informaţie, v-aţi gândit corect. Aici intervin comentatorii cu orientări de dreapta, care, binevoitori, fie pe presă, fie pe net, fie pe Facebook, s-au grăbit să observe că Liviu Dragnea vrea să cenzureze presa, să ne fure banii din buzunare, să ne pună banda adezivă peste gură. Şi apropo de bandă adezivă, o altă formulă de manipulare este ilustrarea. Adică să treci în imagini aberaţia pe care vrei să o descrii. Iar şefa liberalilor, Alina Gorghiu, s-a întrebuinţat în acest sens, postând pe Facebook o imagine cu o guriţă acoperită de o bandă adezivă pe care scrie, sugestiv, PSD.

Generalizarea este o altă tehnică utilizată de liberali. Legea lui Dragnea poate să nu fie ideală. Dar nu poate fi integral proastă fără discuţie. Dar liberalii nu aveau nevoie de un argument atât de uşor. Ei au identificat, prin modificarea motivului şi inversarea şi amestecarea adevărului cu minciuna, căteva probleme false cu legea, pe care le-au generalizat în aşa fel încât marele public crede că legea conţine doar două articole scrise cu picioarele. De fapt articolele nici nu există.

Estomparea sau de ce au făcut liberalii tot circul ăsta?

Estomparea constă în a „îneca faptul respectiv sub o masă de alte fapte fără nicio legătură cu el.” Alina Gorghiu avea o problemă consistentă. Se făcea, ca prin farmec, că sprijinea o lege despre prevenţie care urmărea să modifice radical felul în care bolnavii ar fi urmat să beneficieze de tratament (nu comentez dacă era o lege bună sau rea ca să nu mă transform din criticantul dezinformării în adeptul ei, deşi am o părere bine conturată despre ce vrea de fapt doamna Gorghiu să facă). Pentru că publicul părea să primească foarte prost legea, Alina Gorghiu a hotărât să estompeze subiectul, prin atacarea virulentă a legii lui Dragnea. Ce-a ieşit vedeţi şi voi.

Sfaturi pentru utilizatorul de online şi social-media

Aşadar, dragi domni şi doamne care înjuraţi cu virulenţă o lege, data viitoare, înainte să o credeţi pe cuvânt pe Alina Gorghiu, citiţi măcar legea. Asiguraţi-vă că aveţi toate datele. Întrebaţi măcar despre lege autorul înainte să-l faceţi vedetă pe te miri unde.

Eu nu am întrebat, recunosc. Dar am aşteptat să apară o variantă publicată (pe surse cică) a amendamentelor la lege şi am văzut că lucrurile nu stau chiar aşa. Pentru liberali, în schimb, felicitările mele depline! Au aplicat, cu o eficienţă redutabilă, 7 din cele 12 cele mai frecvente forme de manipulare. Pentru o singură acţiune. E ceva!

(P)