Începutul. După o serie de aventuri sentimentale care au culminat cu prima renunţare la tronul României, principele moştenitor Carol s-a căsătorit la data de 10 martie 1921, la Atena, cu principesa Elena a Greciei, în vârstă de 24 de ani. Căsătoria civilă a avut loc la Palatul Regal din Atena, iar cea religioasă, la Mitropolie.
Iată cum descria regina Maria în memoriile sale această importantă zi din viaţa lui Carol şi a familiei regale a României: „La ora zece fix eram deja la Palat, unde se adunase cea mai mare parte a familiei pentru căsătoria civilă. Sitta era adorabilă, într-o rochie de satin lungă şi cu un voal frumos de dantelă cu volane, oferit de oraşul Bucureşti. Ea şi-a pus de asemenea diadema noastră de diamante, care îi încânta inima, şi e cu siguranţă cel mai frumos lucru pe care îl are. Era dulce şi drăguţă, calmă şi senină, cu totul diferită de stilul Elisabetei, mai puţin graţioasă, mai puţin o apariţie legendară, având însă tot ce ţi-ar putea dori inima. El – înalt, bine făcut şi foarte mândru de fata frumoasă care îi era alături. Aş fi vrut ca Nando să fi putut fi şi el acolo, dar era în special dreptul meu să fiu acolo, pentru că eu am fost aceea care mi-am salvat băiatul“.
Principele Carol şi principesa Elena şi-au petrecut prima săptămână din luna de miere la Tatoi, lângă Atena, într-o casă a familiei, apoi s-au întors lângă familia ei, înainte de a reveni acasă în România, la începutul lunii mai a anului 1921. Înainte de a se întoarce în România, într-o scrisoare datată 9 aprilie 1921, trimisă de Carol mamei sale, acesta îi spunea printre altele: „Sitta nu se simte prea bine. Nu ştiu dacă va fi în stare să călătorească şi este destul de târziu, nu putem sosi la data pe care mi-ai anunţat-o. Sitta mi-a spus să vă scriu şi să vă întreb dacă nu ar fi mai bine să spunem adevăratul motiv, de ce nu este capabilă să călătorească încă. Acum voi singuri veţi decide dacă acest lucru este posibil să fie anunţat“ . Lucrul la care se referea Carol şi care trebuia anunţat de către familia regală era faptul că principesa era deja însărcinată.
Mihai.
La 25 octombrie 1921, la orele 19:30, prinţesa moştenitoare Elena a dat naştere unui băiat. Naşterea a fost complicată şi un timp s-a crezut că mama şi copilul nu vor scăpa cu viaţă. Principesa a fost asistată de doctorul ei de familie, Louros, şi de infirmiera mamei sale, dra. St. John.
Regele Ferdinand a ţinut o cuvântare prin care anunţa poporul despre naşterea micului principe şi care suna astfel: „Astăzi Pronia Cerească a hărăzit Dinastiei un nou vlăstar. A.S.R. Principesa Moştenitoare Elena a României a dat naştere unui principe, care a primit numele de Mihai. Sunt încredinţat că întreg poporul român, care atât în clipele de bucurie, ca şi în cele de grea cumpănă a fost necontenit sprijinul Tronului şi al Dinastiei, va sărbători cu însufleţire fericitul eveniment împreună cu Mine şi Familia Mea. Dragostei poporului Meu prea iubit şi bravei mele armate le încredinţez pe Principele nou născut. Dat în Palatul Bucureşti, în ziua de 25 octomvrie anul 1921“
Botezul principelui Mihai a avut loc în ziua de 22 ianuarie 1922, la Palatul Regal din Calea Victoriei, în prezenţa suveranilor, a principelui Carol, principeselor Marioara şi Ileana, a principelui George al Greciei şi a principesei Elisabeta a Greciei. Păstrând vechea tradiţie, principesa Elena nu a luat parte la botezul fiului ei. La ceremonie au mai participat preşedintele Consiliului de Miniştri, miniştrii, preşedintele Senatului, foştii preşedinţi ai Consiliului de Miniştri şi ai Corpurilor Legiuitoare, înalţii prelaţi, Corpul Diplomatic, foştii demnitari ai Curţii cu doamnele, preşedinţii Înaltei Curţi de Casaţie şi Înaltei Curţi de Conturi, generali şi ofiţeri, Curtea Civilă şi Militară a regelui, scrie historia.ro.
Ceremonia propriu-zisă a botezului a fost în mare parte aceeaşi ca şi la botezul principelui Carol: „Pruncul regal a fost adus în braţe în Sala Tronului de către doamna de onoare a principesei Elena şi întâmpinat de Î.P.S.S. Mitropolitul Primat dr. Miron Cristea. Naşi ai A.S.R. Principelui Mihai au fost: M.S. Regele României, M.S. Regele Constantin al Greciei, reprezentat prin A.S.R. Principele Moştenitor George, Duce de Sparta, prin E.S. dl. Panas, ministrul plenipotenţiar al Greciei, şi prin domnul general Dusmanis, adjutant regal; M.S. Regele Albert al Belgiei, reprezentat prin E.S. domnul Robyns de Schneidauer, ministrul plenipotenţiar al Belgiei, A.S.R. Principele Cristofor al Greciei, Don Alfonso de Orleans şi Bourbon Infante de Spania, M.S. Regina-Mamă Olga a Greciei, A.S.I. Marea Ducesă Victoria Feodorovna a Rusiei, A.S.R. Principesa Elisabeta, Ducesă de Sparta, A.S.R. Principesa Maria a României, A.S.R. Principesa Irina a Greciei şi Corpul Vânătorilor de Munte.
Pe estradă în jurul cristelniţei au luat loc: M.S. Regele, având în braţe pe Micul Principe, M.S. Regina, Familia Regală, AA.LL.RR. Principii Moştenitori ai Greciei, E.S. ministrul Greciei, E.S. ministrul Belgiei, precum şi comandantul brigăzii Vânătorilor de Munte. Î.P.S.S. Mitropolitul Primat, luând pe Augustul Prunc din braţele M.S.Regelui, l-a înălţat, prezentându-l tuturor celor de faţă, şi, în bubuitul salvelor de tun, l-a scufundat în apă de trei ori. Întreaga asistenţă a aclamat pe Augustul Principe, strigând «Să trăiască». Sfânta masă a fost apoi înconjurată de trei ori de către M.S. Regele cu Pruncul Regal în braţe, A.S. Principele Moştenitor al Greciei purtând lumânarea şi de toţi naşii. După ceremonie, M.S. Regina având în braţe pe A.S.R. Principele Mihai a scoborât de pe estradă şi l-a prezentat tuturor invitaţilor. A.S.R. Principesa Moştenitoare, Augusta Mamă, intrând în Sala Tronului a fost salutată cu voioase şi însufleţite urale. Auguştii suverani şi întreaga familie regală au binevoit apoi a se întreţine cu fiecare dintre invitaţi, după care s-a servit o gustare. La orele 18.00, MM.LL. şi familia regală s-au retras în apartamentele lor“.
Regina şi nepotul.
Principele Mihai reprezenta garanţia că ţara are un moştenitor pe linie masculină şi era crescut şi ocrotit cu mare grijă de către părinţii săi, dar şi de către bunici. În însemnările sale zilnice, regina Maria face deseori referire la nepotul său, cum s-a întâmplat şi la 8 februarie 1923, când îşi exprima îngrijorarea faţă de faptul că micul principe nu se simţea bine: „Am fost puţin îngrijorată în legătură cu Mihai, care este singur la Sinaia, cu cele două bone şi cu Orăşanu, aghiotantul lui Carol. S-a raportat că se simte mai puţin bine ca de obicei. Din fericire, am putut vorbi foarte bine la telefon cu St. John şi, cum nici un tren nu circulă şi Romalo nu se poate duce acolo, am aranjat ca doctorul Dona, care-şi petrece iarna la Sinaia, să-l viziteze pe copil. Seara am primit mesaje liniştitoare de la St. John“.
Câteva zile mai târziu, la 19 februarie 1923, regina Maria îşi descria nepotul ca pe un copil „extrem de drăgălaş. Căpşorul îi este plin de bucle, feţişoara cam solemnă şi, ocazional, surâde, ceea ce face să-i apară gropiţe în obraji. Rareori l-am văzut să fie mai drăgălaş sau mai dulce. Are totuşi ceva patetic în el ceea ce desigur că n-ar trebui să aibă“ .
Reginei Maria îi făcea plăcere ca momentele libere să şi le petreacă alături de micul Mihai, despre care spunea că „este absolut adorabil şi Ileana mi-l aduce devreme în fiecare dimineaţă, pentru că avem anumite ritualuri pe care le respectăm, aceleaşi lucruri mărunte, care sunt etern noi pentru copiii mici şi care le-au plăcut tuturor întotdeuna la vremea lor, aprinderea şi stingerea luminii, suflatul unui chibrit, deschiderea unei anumite cutiuţe în căutarea dulciurilor, apăsarea unui deget pe un creion care sare, «cu-cu», în spatele unui scaun. Apoi el face mici giumbuşlucuri adorabile cu ochi şi mutriţe nostime, irezistibile, lăsând să i se vadă toate gropiţele. Este blond, voinic, cu părul buclat şi mers ferm, inteligent, ştie multe lucruri, are o mimică excelentă, dar este teribil de lent în privinţa vorbirii. Este ascultător şi bine crescut, dar sunt momente când devine gălăgios şi de nestăpânit…“ . De asemenea, regina îşi lua nepotul la plimbare cu maşina la Şosea, ceea ce îl încânta pe micul principe, sau luau ceaiul împreună şi se simţeau minunat. La 31 ianuarie 1924, micul Mihai a fost invitatul reginei, care nota: „Mihai a fost adorabil şi înclinat să meargă peste tot, este tot mai mare, încearcă din răsputeri să vorbească, dar este, desigur, întârziat din acest punc de vedere şi preferă să vorbească pe limba lui, cu sunete expresive şi variate în loc de cuvinte, ca apoi, brusc, să pronunţe un cuvânt sau altul la care ne aşteptam cel mai puţin. Pentru moment, eu sunt numită Gong-Gong“ .
„Mama mea, principesa Elena, a fost cea care s-a ocupat de educaţia mea în cursul primilor ani“.
În cadrul vieţii de la Curtea Regală, preocuparea principală a principesei Elena era, desigur, fiul său, un copil foarte rapid la diverse activităţi, astfel că, la trei ani, ştia să folosească un aparat de fotografiat, la patru ani călărea un ponei, iar la şase ani conducea o maşinuţă. „Tot la şase ani – spunea biograful mamei sale – devenise român get beget, căci învăţase limba la fel de bine ca şi engleza pe care o învăţase prima. Din copilărie şi-a arătat însuşirea care îi va rămâne şi la maturitate, şi anume aceea că detesta să-şi exprime sentimentele în faţa altora. Rareori reacţiona chiar şi la efuziunile mamei sale dacă mai era cineva de faţă, şi numai dacă era singură cu el putea ea să-şi exprime toată afecţiunea şi se putea bucura de toate drăgălăşeniile lui“ .
Deşi principesa Elena încerca să-i asigure un climat de normalitate, totuşi, lipsa tatălui său, începând din 1925, a marcat copilăria principelui Mihai. Principele Carol renunţase pentru a doua oară la prerogativele sale de principe moştenitor, la 12 decembrie 1925, de această dată pentru Elena Lupescu . Mihai a devenit rege la vârsta de şase ani neîmpliniţi – bineînţeles, sub conducerea Regenţei – dar avea să declare multe decenii mai târziu că nu a putut niciodată să înţeleagă următoarea contradicţie: Carol pretindea public „că-şi adoră fiul“ şi „că-i lipsea mult“, dar, dacă acesta era adevărul, „atunci de ce să ne fi părăsit, pe mama şi pe mine?“.
Asupra mamei apăsa acum răspunderea de a-l educa în spiritul împlinirii datoriei către ţară. În convorbirile pe care le-a avut cu Philippe Viguié Desplaces, regele Mihai spunea că, în privinţa educaţiei sale în primii ani ai copilăriei, mama sa a fost cea care i-a trasat câteva linii de comportare, după care s-a condus întotdeauna. „Mama mea, principesa Elena, a fost cea care s-a ocupat de educaţia mea în cursul primilor ani. Strictei discipline germane ea prefera formarea caracterului după sistemul englez, mult mai flexibil. Religia ocupa totuşi un loc important în această educaţie. Mama mea îi acorda o mare importanţă“ .
În ciuda a tot ceea ce se întâmpla, principesa Elena a vegheat ca fiul său să nu-şi piardă inocenţa. Astfel, din corespondenţa principesei Ileana cu Carol aflăm că Mihai petrecea mult timp pe plajele însorite de la Mamaia, „jocul lui principal fiind să se sucească într-o barcă mare de metal pe apa din lac, lacul meu, cum îi spunea el, şi era foarte fericit. Are o imaginaţie fertilă şi poate petrece ceasuri întregi să-ţi povestească tot ce a văzut în mintea lui“ .
Şi după ce a devenit rege, principesa-mamă Elena şi Mihai au continuat să locuiască la palatul Kiseleff, bugetul destinat cheltuielilor fiind mărit (şi împărţit pe capitole), deoarece şi necesităţile privind întreţinerea familiei regale erau mai mari. Astfel, în 1928, principalele capitole erau cele referitoare la cheltuieli legate de necesităţile regelui Mihai, constând în cumpărarea de obiecte de îmbrăcăminte, obiecte personale, materiale de studii şi plata celor care se ocupau de educaţia sa: „nursa, guvernorul, institutorul şi profesorul de gimnastică“ .
Regele Mihai: prima domnie
După ce Carol pleacă la Paris cu Elena Lupescu, la 31 decembrie 1925 Consiliul de Coroană întrunit de regele Ferdinand a a decis acceptarea renunțării la succesiunea tronului. S-a decis apoi convocarea Parlamentului, pentru data de 4 ianuarie 1926, iar pe ordinea de zi s-a aflat adoptarea a trei legi: pentru acceptarea renunțării lui Carol și proclamarea lui Mihai ca moștenitor, pentru modificarea Statutului Casei Regale și pentru primirea Regenței. În calitate de regenți au fost desemnați Prințul Nicolae, fratele mai mic al lui Carol, patriarhul Miron Cristea și președintele Curții de Casație, Gheorghe Buzdugan. Legile au fost adoptate în unanimitate, ele fiind cunoscute ulterior, împreună, sub denumirea de „actul de la 4 ianuarie“. După moartea regelui Ferdinand, la 20 iulie 1927, Mihai a devenit pentru prima dată rege al României. Avea 5 ani şi (aproape) 9 luni.
Mama şi sora îi trimit constant lui Carol informaţii despre fiul său.
Tot din corespondenţa principesei Ileana aflăm, dintr-o scrisoare datată 13 septembrie 1928, că principele Carol trimisese mai multe fotografii, printre care una pentru Mihai, rugând-o pe sora sa să i-o dea: „Eu i-aş da-o, dar trebuie să-l văd şi să-mi dau seama de modalitatea cea mai bună de-a o face, fiindcă este la o vârstă la care trebuie să bagi de seamă cum spui lucrurile, încât iartă-mă dacă întârzii cu transmiterea ei, până ce mă duc la Bucureşti, să i-o pot da personal”.
De asemenea, cu ocazia Crăciunului din anul 1928, Carol i-a trimis fiului său în dar o maşină. Tot din corespondenţa principesei Ileana aflăm despre reacţia lui Mihai (o reacţie de altfel normală pentru un copil de opt ani): „mama i-a dat toate cadourile şi la urmă i-a zis arătându-i maşina: «aceasta este de la tata», la care copilul s-a aruncat pe ea şi în sala lungă a început să o conducă încântat, plimbându-ne pe toţi de-a rândul, uitând tot restul, existând numai pentru această jucărie minunată“ .
Într-o altă scrisoare, datată 18 august 1929, principesa Ileana îi povestea lui Carol că l-a dus pe Mihai pe bricul Mircea, unde, „încet şi-a pierdut timiditatea şi a petrecut de minune. Toţi desigur erau încântaţi şi mâine îl luăm cu unul dintre distrugătoare“ .
Pe de altă parte, şi regina Maria, în corespondenţa ei cu Carol, îi dădea acestuia veşti despre Mihai, spunându-i că este un copil inteligent, liniştit, dar că nu prea zâmbeşte, că i-a ales un educator nou, în persoana colonelului Manolescu, considerat un adevărat specialist în educaţie . Şi pe acesta chiar Carol îl recomandase – se arată într-o scrisoare din 16 decembrie 1926: „pentru educaţia lui Mihai, cel mai bun ar fi lt. col. Manolescu. Dacă îţi aminteşti, l-am recomandat acum câţiva ani pentru Nicky şi a dat rezultate, mai mult decât oricare altul“ .
La 19 septembrie 1928, în scrisoarea pe care i-a trimis-o mamei sale, Carol o întreba despre Mihai, adăugând: „Privind fotografia mi s-a făcut un teribil dor de el. Aş dori să pot avea bucuria de a fi cu el o săptămână lângă mine. Fiecare copil pe care îl întâlnesc face ca acest dor să fie şi mai mare“ .
Reproşuri: rudele greceşti îl transformă pe Mihai într-un „mic grec“.
Regina Maria îi reproşa norei sale că în absenţa lui Carol „rudele greceşti continuau să roiască în jurul casei Elenei, făcând două tabere regale şi transformându-l pe Mihai într-un mic grec. Sitta l-a îndepărtat de noi, în dorinţa ei de a-l creşte mai bine decât tatăl său“ . Pe această temă a educaţiei pe care Sitta i-o dădea fiului său, Carol i-a scris reginei Maria la 16 ianuarie 1929: „Toate lucrurile pe care mi le-ai spus mă întristează şi nimeni mai mult ca mine nu înţelege cât doare această situaţie imposibilă şi nejustificată. Dacă aş fi acolo, situaţia ar fi cu totul alta şi trebuie să fii convinsă că «bunica româncă» înseamnă mult în viaţa copilului. Este păcat, pentru că copilul chiar are o natură iubitoare remarcabilă şi aţi putea fi buni prieteni. Mă rog la Dumnezeu ca dezvoltarea băiatului să se facă în spiritul lui «Mihai Viteazul» şi nu «Acropole»“ .
Întregul articol poate fi citit aici
