Contactat de PS News, avocatul Gheorghe Piperea a vorbit despre legitimitatea ca o persoană cu probleme psihice să practice o meserie fără a avea un aviz medical de muncă. Avocatul a declarat că „dacă vă referiți la cazul ziaristei ar trebui făcută o discuție mult mai amplă pentru că ridică foarte multe probleme sociologie, psihologice, manageriale, din punct de vedere uman”, deoarece „când un om cere cu disperare ajutor, pentru că e în depresie este extrem de greu să îl refuzi, mai ales pentru că s-ar putea ca exercițiul acelei profesii să fie un „medicament” necesar pentru persoana respectivă”, dar există și posibilitatea ca „faptul că insiști să vină la birou o astfel de persoană într-o profesie care bănuiesc că e tot atât de stresantă ca și cea de avocat, ar putea să fi declanșat panta aceea fatală pe care femeia s-a înscris și care a dus la ce s-a întâmplat”.
„Sunt anumite profesii în care așa ceva este interzis (practicarea fără un act medical) și se repetă verificările la un anumit interval pe timp, spre exemplu judecătorii ca să intre în profesie, indiferent de cât de buni sunt trebuie să fie apți din punct de vedere psihologic. Li se dă un test de aptitudini și după aceea în timpul exercițiului mandatului se reia chestiunea aceasta, nu știu cum este la polițiști. Sunt sigur că la ziariști nu există o astfel de condiționalitate, iar conform codului muncii nu se pune o problemă de acest gen, exceptând cazuri, mai degrabă de boli fizice, decât psihice. Din acest punct de vedere, din păcate s-au întâmplat lucruri rele, urâte în pandemie, oamenii dacă nu se testau, nu puteau să mai vină la servici. Acuma, dincolo de problemă în sine, dacă vă referiți la cazul ziaristei ar trebui făcută o discuție mult mai amplă pentru că ridică foarte multe probleme sociologie, psihologice, manageriale, din punct de vedere uman, managerial, spre exemplu, ar fi putut să fie un motiv foarte simplu pentru care persoana respectivă să fie ținută acasă, să fie trimisă în concediu medical sau, eventual chiar pusă în incapacitate de muncă. Din punct de vedere uman, însă, când un om cere cu disperare ajutor, pentru că e în depresie este extrem de greu să îl refuzi, mai ales pentru că s-ar putea ca exercițiul acelei profesii să fie un „medicament” necesar pentru persoana respectivă, mai există și partea cealaltă a monedei, negativă, faptul că insiști să vină la birou o astfel de persoană într-o profesie care bănuiesc că e tot atât de stresantă ca și cea de avocat, ar putea să fi declanșat panta aceea fatală pe care femeia s-a înscris și care a dus la ce s-a întâmplat.
Din punct de vedere sociologic, întrebarea fundamentală care se pune este: Pentru ce muncești și cât timp să muncești în așa fel încât să nu te epuizezi? Au mai fost cazuri în care, în corporații au murit de depresie sau de epuizare fizică, persoane chiar tinere. Partea sociologică se poate completa și cu ce anume mai vine din partea individului concret, o societate care se comportă ca un apt al lui Procust, adică dacă ești prea lung față de dimensiunea patului urmează să fi scurtat, dacă ești prea scurt urmează să fi alungit, nu vreau să dau în filosofie pentru că bănuiesc că vă așteptați la răspunsuri concrete, aici este o zonă unde nu se pot da răspunsuri concrete din punct de vedere juridic. Depinde și de mediul de acolo, de la muncă, depinde de regulamentele de ordine interioară, depinde de ceea ce se întâmpla pe lanțul ierarhic, de la patron, până la director, până la editor, depinde ce se întâmpla în acel colectiv și ajung la ceea ce este cel mai important dintre toate, care a fost cauza acestei situații, de ce femeia aceea tânără a ajuns într-o astfel de situație. Și sunt și cauze persoanele am înțeles, de relații individuale eșuate, dar există și o problemă care pune niște, cum să spun, introduce profesia de medic în general, dar mai ales profesia de medic psihiatru într-o zonă extrem de periculoasă.
Părerea mea proprie, ca om, este că dacă un pacient al unui psihiatru ajunge în situația de a se sinucide și „reușește” sinuciderea, pentru că am înțeles că aici au fost mai multe episoade de încercări, asta înseamnă eșecul profesional al unui psihiatru și ar trebui să determine, dacă nu demisia din această profesie, demisia ca act discreționar al psihiatrului, demiterea sau mă rog, excluderea din profesie de către Colegiul Medicilor. Pentru că în postările de pe Facebook, nu știu cum a permis așa ceva Facebook, mă rog, în postările de pe Facebook imediat anterioare acestui gest fatal, femeia în cauză spunea că este la al cincilea, al șaselea rând de medicamente anti-depresive, că nu le mai suportă, că nu știe ce se întâmplă cu ea, adică, atunci ar fi trebuit cineva să atragă atenția că este ceva în neregulă cu acest tip de psiho-terapie, cu acest tip de medicație, etc.. Culminează toată treaba asta, cu o postare a acelei doamne psihiatru pe Facebook care lăuda gestul pe care l-a făcut această femeie. În sensul că da, bine, nu a mai lăsat lumea să o facă să depindă de ea, ci și-a luat soarta în propriile mâini și a făcut ce a făcut. Iar asta, în afară că vorbeam de eșecul suprem, profesional suprem, asta denotă și o lipsă de inimă, un cinism incredibil din partea acestui specialist.”, a declarat avocatul Gheorghe Piperea.
Amintim că România TV a precizat, sâmbătă, într-un comunicat, că jurnalistul Cătălin Tolontan incită public la ură împotriva unuia dintre cei mai respectaţi jurnalişti, Victor Ciutacu, şi că tot scandalul declanşat de al şi de redacția Libertatea a avut ca scop blocarea investigaţiei lui Ciutacu în ceea ce priveşte cazul Iulia Marin. “Adevărul despre contribuția lui Cătălin Tolontan la sinuciderea Iuliei Marin va fi dezvăluit”, se arată în comunicatul televiziunii.
“Pe 19 aprilie, lumea presei din România a fost zguduită de vestea morţii jurnalistei de doar 32 de ani Iulia Marin. Tânăra a fost găsită decedată în locuinţa închiriată din cartierul Militari chiar de către proprietară, iar potrivit raportului medico-legal, decesul a survenit pe fondul administrării unei cantităţi mari de pastile.
Jurnalista care activa la cotidianul Libertatea unde realiza ample anchete suferea de depresie şi de tulburare bipolară şi avea la activ trei tentative de suicid, urmate de internări la Spitalul de Psihiatrie Obregia. Dezvăluirile au fost făcute chiar de ea pe blogul personal şi pe contul de Facebook.
Datele și informațiile strânse până astăzi nu mai lasă loc de nici o îndoială. Da. Iulia Marin a fost ajutată. De către Cătălin Tolontan, de către colegi (așa cum a scris chiar ea pe Facebook). Numai că… a fost ajutată să se sinucidă.
Trecând peste legislația muncii din România și peste decizia medicului Iuliei Marin, jurnalistul Cătălin Tolontan a decis să o susțină și să o încurajeze. A ignorat nevoile Iuliei Marin și a menținut-o într-un mediu care îi exacerba pornirile agresive.
Legea, bunul simt și decizia medicului spuneau foarte clar ce trebuia făcut cu Iulia Marin și cu orice persoană aflată în astfel de situații. Să i se ofere suport într-un domeniu mai puțin nociv respectiv cultură, ecologie, vacanțe etc.
Scandalul declanșat de Tolontan și de către Redacția Libertatea!!! (nu credem că toți jurnaliștii de acolo îl susțin pe Tolontan) a avut un singur scop: blocarea investigației lui Victor Ciutacu. Ascunderea responsabilității legale și morale a domnului Redactor-Șef Cătălin Tolontan.
Reclamația la CNA și petiția semnată de către cadrele Soroşiste au scopul de a obliga România TV să-l cenzureze pe Victor Ciutacu.
Acest lucru nu se va întâmpla iar adevărul despre contribuția lui Cătălin Tolontan la sinuciderea Iuliei Marin va fi dezvăluit.
Coordonatorul editorial al ziarului Libertatea ar fi trebuit să-și ceară scuze public și să regrete sincer moartea jurnalistei și să ia măsuri că astfel de episoade să nu se mai repete în nici o redacție și la nici un loc de muncă. Ar fi trebuit să convingă orice persoană cu responsabilități să ajute persoanele cu probleme psihice să aibă un loc de muncă adecvat situației medicale (așa cum stabilesc și decid medicii ).
Toată polologhia înșirată de acesta despre binele public și despre protecția persoanelor cu probleme psihice este doar ipocrizie, minciună și hoție intelectuală. Jurnalistul Cătălin Tolontan este cel care incită public la ura împotriva unuia dintre cei mai respectați jurnaliști – Victor Ciutacu.
Din păcate pentru şeful de la Libertatea, adevărul este foarte ușor de stabilit.
A sosit Momentul Adevărului, Domnule Tolontan!”, este ppoziţia oficială a România TV în cazul Iulia Marin (jurnalista care s-a sinucis) & Cătălin Tolontan – Libertatea (redactorul-şef care a trecut peste legislaţia muncii şi peste decizia medicului Iuliei Marin).
