Mohammad Munaf, cetățeanul irakian condamnat la închisoare pentru terorism, alături de Omar Hayssam, a fost eliberat definitiv miercuri de judecătorii Tribunalului Ilfov.
Munaf a fost condamnat definitiv, în anul 2008, la zece ani de închisoare în dosarul răpirii celor trei jurnalişti români în Irak.
Aflat în Irak, Munaf a fost iniţial condamnat la moarte pentru presupusul rol de complice pe care l-ar fi avut în răpirea celor trei jurnalişti români. Condamnarea a fost anulată ulterior de justiţia irakiană, iar cercetările în acest caz au fost reluate. După casarea sentinţei de condamnare la moarte, dosarul lui Munaf a fost retrimis Curţii Penale Centrale Irakiene pentru o nouă investigaţie.
În martie 2011, Munaf a fost achitat definitiv în Irak, iar autorităţile de la Bucureşti au început să caute soluţii pentru extrădarea lui în România în vederea ispăşirii pedepsei de 10 ani de închisoare. Mohammad Munaf a fost adus în țară și încarcerat în 2015.
Minuta instanței
Solutia pe scurt: În baza art. 425 ind. 1 alin. 7 pct. 2 lit. a) Cod procedură penală admite contestaţia formulată de contestatorul – petent MOHAMMAD MUNAF împotriva sentinţei penale nr. 1193 din data de 27.05.2022 pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti în dosarul penal nr. 10456/4/2022. Desfiinţează sentinţa atacată şi, rejudecând cauza: În temeiul art. 587 alin. 1 Cpp raportat la art. 59 C.pen.1969 şi cu aplicarea art. 5 NCP admite cererea de liberare condiţionată formulată de petentul – condamnat MOHAMMAD MUNAF (date). Dispune liberarea condiţionată a petentului – condamnat de sub puterea MEPI nr. 160/2008 emis de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia I Penală în baza sentinţei penale nr. 122/2008. Pune în vedere petentului dispoziţiile art. 61 din Vechiul Cod penal privind revocarea liberării condiţionate. În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia, inclusiv onorariul apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 313 de lei – av. Dîrnea Anca Nela. Definitivă. Pronunţată în şedinţa publică, azi 06.07.2022.
Cazul jurnaliștilor răpiți
Trei jurnaliști români, Marie Jeanne Ion (32 de ani), redactor-șef adjunct la Prima TV, cameramanul Sorin Dumitru Mișcoci (30 de ani), de la același post de televiziune, și Eduard Ovidiu Ohanesian (37 de ani), reporter la cotidianul România Liberă, au fost dați dispăruți în seara zilei de 28 martie 2005 la Bagdad, împreună cu însoțitorul lor, Mohammad Munaf, cetățean american de origine irakiană. Ei se aflau în capitala irakiană de aproximativ o săptămână pentru a realiza interviuri cu premierul irakian și cu noul președinte al Irakului, potrivit unui documentar realizat de Agerpres.
După sesizarea Ministerului Afacerilor Externe privind posibila răpire a ziariștilor, MAE, împreună cu principalele servicii de informații ale României, a alcătuit o celulă de criză pentru gestionarea situației.
La întoarcerea din vizitele în Irak și Afganistan, la 29 martie 2005, președintele Traian Băsescu a declarat că se caută soluții pentru rezolvarea situației. El a convocat Grupul operativ constituit la Palatul Cotroceni, aflat sub coordonarea sa.
În seara aceleiași zile, omul de afaceri sirian Omar Hayssam, șef al grupului de firme ‘Manhattan’ din București, a anunțat că ar fi fost sunat de răpitori pentru o cerere de răscumpărare: câte un milion de dolari pentru eliberarea fiecăruia dintre cei patru, potrivit afirmațiilor prezentate de presa centrală.
Omul de afaceri sirian a fost reținut preventiv, la 5 aprilie 2005, de procurorii Înaltei Curți de Casație și Justiție (ÎCCJ), pentru comiterea unor fapte prevăzute de legea penală în ceea ce privește afacerea ‘Volvo Truck’. La 20 aprilie 2005, Parchetul de pe lângă ÎCCJ a anunțat începerea urmăririi penale în cazul său.
Primele imagini cu jurnaliștii români, alături de ghidul lor, au fost difuzate de postul de televiziune Al Jazeera din Qatar în seara celei de-a treia zi de la dispariție, la 30 martie 2005. În înregistrarea video, Marie Jeanne Ion face o declarație în care afirmă că răpitorii nu au cerut bani în schimbul eliberării lor. Conducerea postului de televiziune a cerut la 31 martie 2005, printr-un comunicat, eliberarea imediată și necondiționată a celor trei jurnaliști români și a însoțitorului lor irakiano-american, fiind pentru prima oară când Al Jazeera face un asemenea gest în cazul unor răpiri.
Un al doilea set de imagini a fost difuzat la 1 aprilie 2005 de agenția de presă Reuters. În fotografii apar numai cei trei jurnaliști, care se identifică ținând în mână pașapoartele și legitimațiile de presă, fără ghidul lor, Mohammad Munaf.
Pentru prima dată de la izbucnirea crizei ziariștilor români, președintele Traian Băsescu a oferit detalii despre situația acestora la 12 aprilie 2005. Șeful statului a declarat, la Radio Mix FM, că autoritățile române sunt în legătură cu gruparea care-i deține pe cei trei jurnaliști și a subliniat că procesul de eliberare este dificil și va mai dura.
Pe parcursul crizei, presa a lansat diferite scenarii și zvonuri privind numele grupării care i-a răpit pe jurnaliști, implicarea unor persoane de origine arabă în răpire, precum și despre eliberarea lor. Acestea au fost dezmințite de fiecare dată de autorități.
Situația jurnaliștilor răpiți în Irak a ajuns într-un punct critic la 22 aprilie 2005, după ce televiziunea panarabă Al Jazeera a transmis noi imagini cu aceștia. Pe caseta video era adresat un ultimatum autorităților române în care se cerea retragerea trupelor române din Irak în termen de patru zile de la difuzarea mesajului, altfel ziariștii vor fi uciși. A fost prima revendicare politică exprimată de răpitori de la 28 martie 2005 și al doilea mesaj în decursul celor 26 de zile care s-au scurs de la dispariție. Înregistrarea îi prezenta pe cei trei jurnaliști încătușați, separat de ghidul lor, și el cu cătușe la mâini.
Marie Jeanne Ion face un apel către Guvernul și Președinția României și cheamă la manifestații pentru eliberarea lor pentru a face presiuni asupra autorităților privind retragerea trupelor militare din Irak. Într-un mesaj separat, Mohammad Munaf face un apel către președintele american George W. Bush să intervină pentru eliberarea sa. Este pentru prima dată de la dispariție când răpitorii se identifică: în imagini apare numele grupării ‘Brigăzile lui Mu’adh Bin Jebel’.
La 26 aprilie 2005 s-a ajuns într-un al doilea moment critic, când postul Al Jazeera a difuzat imagini șocante cu cei patru ostatici: Sorin Mișcoci este îmbrăcat în haine portocalii, ceea ce înseamnă — potrivit cazurilor precedente de răpiri — că a fost desemnat să fie executat, iar Ovidiu Ohanesian este ras în cap; Mohammad Munaf apare separat, fiind și el îmbrăcat în portocaliu. Înaintea difuzării imaginilor, redacția Prima TV a primit o înregistrare audio cu cei trei ziariști care apelează la poporul român să facă presiuni asupra oficialilor pentru a retrage trupele din Irak.
La data de 4 mai 2005, președintele Traian Băsescu a precizat că negocierile cu răpitorii decurg foarte greu, după instalarea noului guvern democratic în Irak. O ultimă intervenție a președintelui a avut loc pe 19 mai 2005, când șeful statului a declarat într-o emisiune televizată că în cazul jurnaliștilor răpiți ‘orice este posibil’, ‘de la o soluționare pozitivă totală la o soluționare parțială’, și menționează posibilitatea unor execuții.
Pe parcursul crizei, liderii Alianței PNL-PD și UDMR au recomandat prudență și reținere în declarații cu privire la criza ostaticilor din Irak. PSD și PRM s-au pronunțat în favoarea discutării unui calendar al retragerii trupelor românești din Irak, aprobat de Parlament. PUR a anunțat că va propune Coaliției de guvernământ retragerea imediată a trupelor din Irak. Totodată, liderul PUR Dan Voiculescu a afirmat, la 24 aprilie 2005, că este dispus să se pună ‘gaj’ în schimbul eliberării celor trei tineri jurnaliști români.
Din seara în care a fost transmis primul ultimatum, rudele celor răpiți în Irak, alături de ziariști de la ‘Prima TV’ și ‘România Liberă’, s-au adunat în fața Palatului Cotroceni și au început să manifesteze în tăcere pentru eliberarea acestora.
Cea mai amplă manifestare de solidaritate față de ziariștii captivi în Irak a început la 24 aprilie 2005, la București și în mai multe orașe din țară. Sute de persoane s-au aflat în Piața Universității din București. Agenția de Monitorizare a Presei — Academia Cațavencu a expus atunci, pe clădirea Teatrului Național din București, un afiș de mari dimensiuni cu imaginile celor trei jurnaliști români răpiți în Irak, precum și a jurnalistei franceze Florence Aubenas, dispărută din ianuarie 2005 în Irak. O mobilizare fără precedent a mai multor reprezentanți din presa europeană în campania privind eliberarea jurnaliștilor a avut loc la 5 mai 2005, când 198 de instituții media din toată Europa au lansat un apel la adresa statelor membre ale UE privind intensificarea demersurilor pentru eliberarea ostaticilor din Irak.
Criza ostaticilor din Irak a luat sfârșit la 22 mai 2005, când Administrația Prezidențială a anunțat că ‘cei trei cetățeni români — Marie Jeanne Ion, Sorin Mișcoci și Ovidiu Eduard Ohanesian — și cetățeanul american de origine irakiană Mohammad Munaf se află, începând cu ora 13,44, sub controlul autorităților române’.
În prima sa declarație de presă de după eliberarea ostaticilor din Irak, pe care a făcut-o la 22 mai 2005, președintele României, Traian Băsescu, a mulțumit familiilor acestora, jurnaliștilor, comentatorilor, serviciilor secrete de informații străine și române, precum și autorităților americane din Irak, comunității arabe din țară care au contribuit la rezolvarea crizei. El a precizat că operațiunea de eliberare a ziariștilor a fost executată sută la sută de serviciile de informații ale statului român, ‘într-o excelentă colaborare între Serviciul de Informații Externe, Serviciul Român de Informații și Direcția de Informații a Armatei’. Șeful statului a menționat că statul român nu și-a negociat nici politica externă și nici nu a plătit răscumpărarea jurnaliștilor. Totodată, Traian Băsescu a făcut un apel la presa română să manifeste reținere în zilele următoare în cazul celor trei jurnaliști eliberați după aproape două luni.
În seara aceleiași zile, postul Al Jazeera a difuzat o ultimă înregistrare video în care apar cei patru ostatici și unul dintre răpitori, care anunță, în limba arabă, că îi eliberează pe prizonieri în urma apelurilor șeicului saudit Salman Fahd al’Oda și ale Comunității arabe și islamice din România.
După 55 de zile de captivitate în Irak, ziariștii români au fost aduși în țară la data de 23 mai 2005.
