Președintele Societății Academice din românia, Alina Mungiu-Pippidi se declară îngrijorată de implicarea factorilor politici în scandalul care a știrbit imaginea Direcției Naționale Anticorupție.
Procedura neuzuală a evaluării activității manageriale din interiorul DNA la cererea ministrului Justiției poate fi o adevărată invalidare a instituției din rolul de forţă conducătoare a anticorupţiei româneşti, consideră Mungiu-Pippidi.
Din perspectiva ei, demersul actualului șef de la Justiție, Tudorel Toader, de a plasa norma penală drept ultimă armă în războiul cu corupția și a plasa înaintea acesteia prevenția și educația devine ineficient din cauza lipsei de forță a decidentului în a implementa în forță strategia anticorupție din România.
„Nici un ministru al Justiţiei pînă acum nu s-a dovedit a avea forţa implementării strategiei. Aceasta necesită ca ministrul Justiţiei să aibă un mandat de vice-prim-ministru şi să coordoneze toate politicile preemptive contra corupţiei publice. În materie de corupţie privată, Consiliul Concurenţei îşi face cu brio datoria, dar ideea că o strategie plasată la nivel de şef de serviciu poate deveni operaţională prin miniştri, prefecţi, ANAF, etc e o prostie. Nu a existat şi nu există încă o împuternicire reală a SNA prin plasarea ei la nivelul adecvat de putere şi coordonare.
Ce poate face ministrul Justiţiei, care nu controlează prefecţi, instituţii corupte sau redundante de control sau acreditare în educaţie sau sănătate ca să pună în practică SNA? Să vorbească despre asta la televizor? Să pună frînă DNA?”, scrie Alina Mungiu-Pippidi într-un editorial publicat de ziarul Adevărul.
Mediul politic și elitele universitare sunt împănate cu plagiatori și corupți, consideră președintele SAR, iar lipsa de coordonare și transparență în gestionarea implementării Strategiei Naționale Anticorupție poate avea efecte adverse de speriat, afirmă profesorul Alina Mungiu-Pippidi.
„ Toată lumea va înţelege, cum deja au înţeles cei care înregistrează discuţiile interne, că viitorul e al cui trage mai tare de scaunul LCK. Dacă aceasta e schimbată (LCK poate deveni oricînd viitorul Procuror European, e perfect poziţionată pentru asta, nu de cariera ei îmi fac griji) în timpul mandatului, mandatul, şi aşa slab, al succesorului ei va deveni o caricatură.
Nu trebuie ca oamenii politici anchetaţi să poată schimba procurori, chiar dacă sunt integral de acord că şi procurorii trebuie să dea socoteală, că trebuie să se prezinte la Parlament cînd sunt chemaţi la discuţii despre alegeri, şi că nu trebuie să deschidă dosare de hărţuire la liderii politici, ci doar dosare serioase”, punctează aceasta.
În prezent nu există nici măcar un organism instituțional capabil să realizeze o evaluare corectă a activității DNA și a Strategiei Naționale Anticorupție, crede Mungiu-Pippidi, care nu se arată entuziasmată nici de varianta efectuării unor analize de către experții străini.
„Evaluarea DNA o fi poate oportună, desi eu cred că evaluarea întregii anticorupţii este şi mai oportună. Dar cine are competenţa şi obiectivitatea să le facă? Inspecţia judiciară nu e calificată pentru aşa ceva – dacă ar reuşi ea să verifice corectitudinea procedurală, due process şi respectarea drepturilor acuzaţilor tot ar fi ceva, dar nici aici nu are mari performanţe. DNA nu o fi fost evaluat din 2007, dar nici nu are cine să îl evalueze”, consideră președintele SAR.
Până la o lămurire clară a rolului pe care DNA urmează să îl aibă în cadrul implementării politicilor de luptă anticorupție, Mungiu-Pippidi solicită Ministerului Afacerilor Externe să reteze o linie de finanțare către o academie europeană care pare să scoată basma curată corupții din întreaga zona eurasiatică.
„De asta, a subordona riscul de la punctul doi unei analize de calitate incertă de la punctul trei mi se pare serios, şi chiar dacă susţin pe fond ceea ce spune ministrul Justiţiei, îl îndemn să mai reflecteze la calea cea mai bună. Şi pînă atunci să discute cu MAE să punem capăt finanţării româneşti la Academia anticorupţie din Viena, un loc unde ţările corupte îşi cumpără certificate de bună purtare şi unde oameni ca mine declină periodic să predea, din motive de integritate (am fost toţi listaţi profesori în şcoala lor doctorală, desi nu suntem, iar ei nu au o acreditare doctorală valabilă, ne-au scos numele de pe sit numai după intervenţii).
Putem oricînd organiza educaţia anticorupţie la noi, de la miniştri la şcoli, dacă vrea cineva pe bune, şi una nu teoretică, ci pe bază de obiective, cum ajungem de aici la ce vrem să ajungem, dar să nu ne mai afişăm cu Azerbaidjanul, dacă se poate”, solicită profesorul de studii ale democrației de la Berlin.
