Născoceala guvernului de tip german

Politica este recunoscută pentru schimbările care se produc în mod constant, fiind caracterizată de incertitudine și, din când în când, de oportunism. Sau mai ales de oportunism. Atunci când cineva se află în minoritate și vrea să ajungă la guvernare, de cele mai multe ori face apel la conceptul de guvern de uniune națională. Această formă de guvernare a statului a ajuns să fie ceva comun, banal, mulți utilizând această noțiune fără a ști măcar ce înseamnă, care este de fapt rolul unui asemenea tip de Guvern.

În 2009, cei din PDL vorbeau de guvernul de uniune națională pentru a conduce România și pentru a-i asigura stabilitatea. S-a încercat o variantă cu PSD, care până la urmă a rezultat cu un divorț. După această tentativă eșuată, s-a vrut din nou același tip de guvernare, însă s-a ajuns la „guvernarea în interes național” cu UNPR și UDMR.

Deși toată lumea vorbește de acest tip de guvernare, politicienii resping ideea unui guvern de tehnocraţi, ei luând în calcul numai negocierea cu celelalte partide parlamentare.

Tot același PDL, însă în 2012, se declara prin membrii săi în favoarea unui „guvern de uniune națională” împreună cu USL, cei care dețineau puterea. Aceste discuții aveau loc însă înainte de alegerile parlamentare. În octombrie 2012, Valeriu Tabără spunea că „în politică nu se exclude nici un fel de soluţie care este benefică pentru România. Să nu uităm că o guvernare alături de USL şi PNL, 2004-2006 de pildă sau PSD 2009, ele n-au fost rele. Sigur că au nimerit în ani nepotriviţi, vorbesc în primul rând de guvernarea alături de PSD, un an electoral prezidenţial”.

Oamenii politici consideră, de cele mai multe ori, că România a dus lipsă de un Guvern de uniune naţională, cu o majoritate parlamentară bine stabilită şi cu obiective foarte clare pe termen mediu şi lung. Problema este pusă total greșit. Pentru a realiza o serie de obiective pe termen lung, nu e nevoie de un asemenea guvern, ci e nevoie de majoritate parlamentară. De fapt, ce vor ei prin guvernul acesta este să fie la „butoane” mai tot timpul.

Definiția executivului de uniune națională este aceea de guvern format de o coaliție de partide, în timp de urgență națională. La noi lipsește componenta cea mai importantă: urgența națională.

Zilele acestea se vorbește din nou despre un așa zis guvern național, însă, sub o altă denumire dată de fostul președinte PSD, Mircea Geoană. Acesta, încercând să facă o alianță cu PNL prin care să dea jos guvernul și să ajungă la putere, avansează peste tot ideea de coaliție de tip german. Geoană vorbește despre această coaliție ca și cum ar fi o descoperire în științele politice. Nicidecum.

Înfrumusețarea expresiei de guvern de uniune națională are în acest moment un scop strict politic. De ce folosește Mircea Geoană această formulă? Pentru că acesta este interesat să promoveze ideea că face altfel de politică, una apropiată de cea din Vest, de cea germană, mizând probabil pe originea germană a lui Klaus Iohannis.

Totodată, este o modalitate de a atrage alături de el oameni din PSD, dându-le impresia unei înțelegeri prealabile cu PNL, el lăsând impresia că are un rol determinat în viitoare structură guvernamentală. Normal, ca în cazul oricărui guvern de uniune națională, Geoană vorbește despre interesul României, mergând pe aceeași linie de mesaje precum cei din PNL.

Astfel, guvernul de coaliție de tip german este doar un altfel de a spune guvern de uniune națională, însă, transformată într-un fel de lingușeală față de Klaus Iohannis și față de liderii PNL.