În iarna anului 1939 lumea privea cu sufletul la gură cum Uniunea Sovietică invada fără nici un fel de provocare Finlanda. Liga Națiunilor cataloga atacul drept ilegal și expulza Uniunea Sovietică din organizație. Stalin nu a fost însă descurajat și a continuat războiul. Marile Puteri au protestat, dar Finlanda a luptat singură. În final, în ciuda unei rezistențe eroice în fața invadatorului, Finlanda avea să capituleze în mai puțin de patru luni.
La 83 de ani distanță, un scenariu similar s-ar putea desfășura în Ucraina. Pe măsură ce Rusia continuă să își maseze forțe militare la granița Ucrainei, agențiile de intelligence de peste Ocean lansează avertismente cu privire la o posibilă invazie a Ucrainei. În ciuda faptului că o eventuală invazie a Ucrainei se poate dovedi a fi foarte costisitoare pentru Vladimir Putin, nu trebuie să plecăm de la premiza că liderul de la Moscova face aceleași calcule de tip cost-beneficiu ca și restul lumii. Istoria este plină de decizii iraționale și calcule greșite. O invazie rusă a Ucrainei rămâne așadar plauzibilă atâta vreme cât Putin deține mijloacele prin care să pună în practică acest scenariu. Prin urmare, o întrebare relevantă la care trebuie să răspundem e: care va impactul unei invazii ruse a Ucrainei pentru Europa și Statele Unite?
Pe scurt, un astfel de eveniment ar schimba radical lumea în care trăim. Ordinea internațională construită de Statele Unite la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial și întărită la sfârșitul Războiului Rece după destrămarea Uniunii Sovietice și căderea regimurilor comuniste din Centrul și Estul Europei ar putea fi zguduită din temelii de o invazie a Ucrainei. Acest eveniment ar declanșa unde de șoc și ar crea o zonă de destabilizare și insecuritate din Țările Baltice până în Turcia. O prezență militară rusă masivă în Ucraina ar fi considerată de state precum România sau Polonia de neacceptat și o provocare la adresa propriei lor securități. Lucrul acesta ar genera o prezență mai numeroasă a forțelor militare NATO pe teritoriul acestor state, iar o eventuală cerere de aderare la NATO din partea Suediei sau Finlandei ar fi imposibil de ignorat.
Poziția Germaniei în Europa ar fi și ea șubrezită. De la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, Germania și-a construit o nouă identitate, renunțând la militarism în favoarea dezvoltării economice. Lucrul acesta i-a adus statutul de locomotivă economică a Uniunii Europene. Dar într-o Europă în care Ucraina devine ocupată militar de către Rusia, moneda de schimb principală devine puterea militară. Din acest punct de vedere Franța și Marea Britanie, ambele înarmate nuclear și membre ale Consiliului de Securitate al ONU și-ar asuma, alături de Statele Unite, o poziție de leadership în Europa.
O confruntare militară de lungă durată pe teritoriul Ucrainei ar genera cu siguranță și valuri de refugiați care ar lua cu asalt, cel puțin în primă fază, statele vecine, România și Polonia. Deși guvernul de la București anunță că este pregătit pentru acest scenariu, o criză de amploare a refugiaților care vor încerca să părăsească Ucraina cu sutele de mii sau poate chiar cu milioanele, ar genera consecințe politice și ar încuraja apariția unor populiști care să profite de acest eveniment pentru a capitaliza politic. În același timp sancțiunile economice impuse de Statele Unite și Uniunea Europeană ar lovi serios în economia prea puțin diversificată a Rusiei și dependentă în bună măsură de exporturile de petrol și gaze (aproximativ 30% din PIB-ul Rusiei este generat de exportul de petrol și gaze). Rusia va retalia cel mai probabil în sectorul cyber și va încerca să șubrezească unitatea UE – SUA prin încurajarea populiștilor locali și folosirea acestora pentru a îndepărta o parte din sancțiuni.
O invazie rusă în Ucraina ar forța totodată Statele Unite să pivoteze spre Europa și ar complica serios calculele Washingtonului, preocupat de ascensiunea puterii Chinei în Asia-Pacific. Statele Unite vor trebui să își afirme cu claritate devotamentul față de Articolul 5 al NATO. Pericolul rezidă în apariția unui populist la Casa Albă, de tipul lui Donald Trump, care să conteste angajamentele Statelor Unite pentru apărarea aliaților europeni. Lucrul acesta l-ar putea încuraja pe Putin să încerce marea cu degetul.
La marginea Europei, poziția Turciei s-ar șubrezi și ea. Hegemonia Rusiei în Marea Neagră ar fi tot mai greu de contestat, iar lucrul acesta, împreună cu poziția pe care o are Rusia în Mediterana de Est, pe fondul implicării în războiul civil din Siria și controlul portului Tartus, ar reprezenta o provocare la adresa Ankarei. Lucrul acesta ar putea determina o reîntoarcere a Turciei spre angajamentele NATO și o încetare a flirtului cu Moscova. Nu în ultimul rând, China ar putea profita și ea de moment pentru a acapara Taiwanul, cam la fel cum Uniunea Sovietică profita de invadarea Poloniei de către Germania Nazistă pentru a-și extinde propriile granițe.
În concluzie, o invazie militară a Ucrainei ar genera unde de șoc masive peste tot în lume și ar avea consecințe serioase pentru stabilitatea ordinii internaționale.
