O decizie luată de Curtea de Apel Bucureşti în această săptămână face ca discuția privind modificările Codurilor Penale să fie văzută dintr-o nouă perspectivă. Cazul Marianei Rarinca face ca discursul plin de patos al reprezentanților justiției și al celor aflați în acest moment pe valul încrederii populare, PNL și Klaus Iohannis, să primească o lovitură destul de puternică.
Rarinca Mariana, femeia care ar fi amenințat-o pe șefa ICCJ, Livia Stanciu, și căreia DNA i-a întocmit un dosar penal și a trimis-o în judecată în vara anului 2014 pentru acuzația de șantaj, a fost joi achitată. Inițial, aceasta a fost condamnată de Tribunalul Bucureşti la trei ani de închisoare cu suspendare.
Întregul dosar a început în 2014, atunci când procurorii Directiei Nationale Anticoruptie au dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a Marianei Rarinca. În total, Mariana Rarinca a stat în arest preventiv 191 de zile.
Problema care se pune în acest caz este cea referitoare la arestul preventiv și la cum ajunge o persoană să stea într-o stare restrictivă de libertate fără a reprezenta vreun pericol social sau să aibă posibilitatea de a putea influența dosarul în care estă judecată. Până acum, în spațiul public discuția privind modificările care au fost propuse la Codul Penal s-a purtat având în centrul său politicianul, acest „nemernic” social care vrea să scape de paloșul justiției. Iată că, așa cum s-a spus de către o bună parte a reprezentanților clasei politice și de către anumite părți ale societății civile, nu doar politicienii sunt vizați de măsura arestului preventiv, cea care a devenit un fel de regulă a justiției române, ci și cetățeanul simplu.
Cazul Rarinca face ca toată această problemă a Codurilor Penale să fie regândită. La ora actuală, această femeie a stat 191 în arest, iar imaginea sa este pătată într-un mod decisiv. Niciunul dintre cei care au băgat-o în spatele gratiilor nu va putea să îi curețe imaginea publică într-un timp scurt, ci ea va fi reabilitată în decursul unor ani.
Ceea ce s-a spus de către cei care susțin modificarea Codurilor Penale, că ar trebui să existe o anumită protecţie a demnităţii fiecărui cetăţean din partea anchetatorilor şi fără ca acest lucru să diminueze cu nimic eficienţa acestei campanii împotriva corupţiei, este o chestiune care trebuie avută în vedere.
Surprinzătoare este poziția unui partid politic din România față de asemenea dezbateri. PNL, partid care se vrea a fi liberal, adică să apere drepturile și libertățile cetățenești, se împotrivește unei discuții cu privire la posibile modificări ale legislației referitoare la arestul preventiv, de frica pierderii susținerii electoratului. Este ciudat cum un partid liberal poate să susțină regula pe care am văzut-o cu toții în ultima perioadă, aceea a privării de libertate.
Totodată, Klaus Iohannis, președinte liberal, are o obligație morală de a lua la cunoștință de această situație, care se poate repeta și în alte cazuri sau care are loc dar opinia publică nu știe de ea pentru că nu sunt implicate și persoane publice importante. Ultimele sale ieșiri nu oferă speranțe legate de faptul că ar înțelege pericolul reprezentat de aceste arestări preventive frecvente și în cazuri în care nu vorbim de persoane violente sau care să aibă puterea să influențeze un dosar.
Așadar, în ciuda împotrivirii celor care „apără statul de drept și justiția independentă” din România, o dezbatere cu privire la aceste situații trebuie să fie luată în calcul. De asemenea, cei care ne supervizează prin MCV la capitolul justiție ar trebui ca, măcar o dată, să se uite la chestiunile care se întâmplă în societatea românească și să nu mai plece urechile la tot felul de binevoitori de pe la Bruxelles care au făcut din justiție un subiect de propagandă.
Statul de drept și justiția independentă înseamnă statul care nu comite un abuz împotriva unui cetățean al său, nu îl privează de libertate fără probe concrete. Și, iată, cum România se va trezi, cel mai probabil, cu un nou dosar la CEDO.
