Oprea, nu uita: coloana oficială nu ține loc de coloană vertebrală!

De ce prietenii mei sunt sclavi? Nu toți, doar ăia care-l pupă-n dos pe Gabriel Oprea în această perioadă. Este clar că în UNPR s-a pornit o întreagă campanie în care fiecare membru trebuie să fie un papagal capabil să spună ceva „pro-Oprea”, măcar un „Oprea e foarte sensibil” ori „Oprea e nevinovat”. Sau hai să aruncăm vina pe groapa din mijlocul drumului. Păi da, era o groapă, dar polițistul acela n-ar fi murit dacă Oprea nu făcea abuz de funcția sa.

Nu mă adresez celor care au încetat să-și folosească creierul strict pentru a crede în nevinovația lui Oprea, ci acelora care sunt conștienți de monstruozitatea situației. Doar voi puteți înțelege că Oprea abuzează de banii statului, adică banii noștri, aproximativ 172.000 de lei timp de nouă luni, a calculat Moise Guran. Și asta așa că n-are Oprea chef să stea la semafor sau să respecte regulile de circulație. Pentru că-l doare-n bască de fraierul ăla care la ora 18 se întoarce de la muncă și face o oră până acasă, pe o distanță de cinci kilometri, într-un trafic infernal din Capitală.

Totul a început cu consiliera lui Oprea, o duduie pe numele ei Alexandra Dobre, nici frumoasă, nici deșteaptă, doar gagica potrivită la locul potrivit. Au apărut destule speculații la adresa ei, dar faptul că dovezile nu vor fi publicate, mă îndeamnă să mă opresc aici. Reamintesc totuși că politicienii nu păstrează în jurul lor femei tinere și frumoase doar ca să le admire cum meditează acestea la viața de apoi ori la filosofia lui Kant. Nici nu e cazul s-o jignesc pe duduia asta, căci s-a jignit singură luându-i apărarea lui Gabriel Oprea. Sunt momente în care tăcerea e o dovadă de inteligență. Moartea polițistului trebuia să fie un astfel de exemplu. Pe lângă toate acestea, aș fi concediat-o în locul pseudogeneralului, căci fata stă prost la capitolul comunicare.

Numai pentru amuzamentul nostru să redăm câteva fraze din mesajul „pro-Oprea” la care s-a scremut consiliera sa. Începe răsunător cu „nefericitul accident răsunător”. Când o să văd un – fericit accident rutier –  o să șterg editorialul ăsta. „Ei (n.r. cei din opoziție) fac o politică măruntă”. Iartă-ne, duduie, nu toți o avem mare. La politică mă refer, evident. Și mă rog, cum ai măsurat, consiliero, politica făcută de ceilalți ca să vezi că e măruntă? Glumeam, nu mă interesează răspunsul tău. „Ar trebui să vă documentați puțin referitor la cât de mult ține dânsul la cadrele de poliție și armată”. A, să precizez, domnișoara nu folosește diacritice. Deh, tastatura la aifon e în engleză. Să nu-i mai povestim că „dânsul” nu e pronume de politețe, așa cum probabil crede, ci e unul personal. Dar hai să nu-i producem dureri de cap. Eu înțeleg că Oprea ține atât de mult la „cadrele de poliție” încât își dorește mereu să aibă câteva în preajma sa. (Apropo, consiliero, nu există „cadre de poliție”, ci doar polițiști. Trebuia să dai mai des pe la SNSPA). Și încheie tipa asta ca un pseudointeligent văzut în Palatul Parlamentului: „succes românilor în a-și schimba mentalitatea”. Să mooooori tuuuu?

V-am zis deja că eu aș fi concediat-o, nu? Nu se pricepe ea la cuvinte, dar poate e bună la alte lucruri.

Că Oprea stă prost la comunicare, nu mai e o noutate, cu așa consilieră… Dar și UNPR-ul? Nici măcar o minte sclipitoare prin peștera lor? Cum, bă, să lansați competiție de postări la câteva zile de la moartea polițistului, numai ca să-i spălați imaginea lui Oprea prin mesaje dulci de la care să facă diabet?

De parcă toate astea nu-mi erau suficiente, deschid Facebook-ul și văd anumiți indivizi, în lista mea de prieteni, care se screm, la rândul lor, să spele imaginea pseudogeneralului. Bine a zis-o Umberto Eco: „Drama internetului e aceea că l-a promovat pe prostul satului ca purtător de adevăr”. Drama societății e aceea că nu s-a implicat în procesul politic și l-a lăsat pe prostul satului să decidă viitorul unei națiuni. Nu singur, bineînțeles, ci influențat de câteva personaje mai inteligente sau cu interese mai clare. Drama societății românești e aceea că urăște politica încât personaje precum Gabriel Oprea sau Victor Ponta o lasă indiferentă, pe când ar trebui să răspundă dur și să sancționeze comportamentele acestora, să impună reguli stricte și un mecanism prin care să prevină și să combată abuzurile. După atâtea decenii de comunism trebuia deja să știe asta. Drama României post-comuniste mai e și aceea că proștii satelor sunt mai numeroși decât cei care se gândesc, cel puțin o dată, înainte să voteze.

Societatea noastră merită un reprezentant în persoana lui Gabriel Oprea, dacă vă amintiți de șoferii care merg pe linia de tramvai, care intră cu BMW-urile pe plajă, de nunțile țiganilor, de pomenile electorale etc. Până la urmă are dreptate și consiliera aia. Huidu a intrat cu mașina în trei oameni, i-a omorât și a primit câțiva ani cu suspendare. Unde a fost societatea civilă să sancționeze și asta?

Nu cred că Gabriel Oprea va fi semnalul de trezire al societății. Nici măcar nu știu ce ar putea provoca o reacție care într-adevăr să schimbe atitudinea românilor, căci până la mentalitate, ne confruntăm cu probleme de comportament, adaptare și reacție. Aș spune că reacția lipsește cu desăvârșire.

Din păcate rămân întotdeauna doar regrete. Regretele părinților care au pierdut un copil și un polițist, regretul unei femei care l-a iubit, regretul colegilor alături de care a împărțit bune și rele, regretul prietenilor care vor trebui să trăiască doar cu amintirea lui Bogdan Gigină. Și noi vom continua să dăm vina pe o groapă, în timp ce baronii jubilează, pregătiți să profite de pe urma noastră ori de câte ori arătăm lașitatea de a îngenunchea, de a le da dreptate, de a-i vota.

Domnule Oprea, nu mă îndoiesc că aveți coloană oficială, dar v-ar trebui și una vertebrală ca să demisionați.