Ploiești-Arad-Muntele Găina-Mărginimea Sibiului-Vâlcea, cam așa arată itinerariul lui Ludovic Orban din ultimele două săptămâni, lăsând să se creadă că nu a ieșit încă din agitația stârnită de alegerile interne din partid.
Nu, nu este nici în vacanță, cum ar putea glumi cârcotașii, chiar dacă plimbările sale lungi prin țară lasă impresia că liderul liberal a decis să admire frumusețile țării. Practic, Orban face ceea ce știe să facă cel mai bine: munca de activist de partid.
Potecile bătătorite de președintele PNL în ultima vreme au rolul de dezmorți organismul formațiunii pentru a-l aduce într-o stare de flexibilitate adecvată necesară înaintea testului alegerilor europarlamentare din 2019.
Poate părea un gest prematur pentru alte formațiuni politice, dar pentru liberali, o sesiune de jogging pre-electoral este chiar necesară, în contextul în care coeziunea grupării PNL-PDL lasă încă de dorit în unele zone din țară, iar angrenajul mecanismelor interne din partid în ceea ce privește mobilizarea electoratului propriu în competițiile electorale a părut blocat în timpul alegerilor locale ;i parlamentare de anul trecut.
Din acest punct de vedere, efortul lui Orban pare demn de toată lauda, până la punctul în care constați că liderul PNL împinge din toate părțile o căruță care nu știe foarte clar ce drum ar trebui să urmeze.
Pe plan politic intern, liberalii au părut din cu totul alt film în toiul crizei politice care a zguduit PSD-ul și a dus la demiterea guvernului Grindeanu, deși tensiunile dintre șeful Executivului și președintele social-democraților, Liviu Dragnea, deveniseră evidente de câteva luni bune.
Incapabili să pună punct un plan prin care să genereze măcar un șoc mai mare în rândul adversarilor politici, oamenii lui Orban, în frunte cu șeful lor, s-au mulțumit să ridice neputincioși din umeri atunci când a venit vorba de crearea unei alternative la actuala coaliție majoritară din Parlament.
La aproape două luni după alegerea unui președinte în fruntea partidului, rolul PNL în Opoziție pare să fie în continuare unul clasic de Gică-Contra comentator la politicile amatoristice lansate de Dragnea și guvernul său.
Prea puține soluții sunt date ca alternativă la haosul actelor normative lansate de PSD, văduvind PNL de cel mai important atu al său manifestat în timp, acela de promotor a unor politici progresiste și identificarea unor soluții rapide în vremuri de criză.
Mă rog, aceasta este o problemă care, în timp, s-ar putea ameliora dacă echipa de lideri ai comisiilor de specialitate din forul executiv al grupării va fi în stare să creioneze un program de guvernare simplu și eficient, astfel încât să aibă priză la populație pe axele de interes public din acest moment: Justiție, Economie-Finanțe, Infrastructură, Asistență Socială aplicată în mod echitabil.
În fine, alternativa la programul de guvernare al PSD va avea de dat testul suprem în cazul unor alegeri alegerilor parlamentare din 2020 sau a anticipatelor, căci pentru a atrage atenția asupra sa la europarlamentare, PNL va avea nevoie de alte atuuri: personalități pe lista candidaților și un program de țară al României europene bine creionat.
La ultimul punct, niciun partid nu pare să exceleze, dar acest lucru nu este o scuză pentru a practica o politică a struțului și a îmbrățișa fie un slogan tocit deja în ochii electoratului de dreapta, fie vreun mesaj populist care să stârnească și mai multă confuzie.
Din punct de vedere al personalităților care ar putea trage în sus lista de europarlamentari ai partidului este de așteptat ca primele 5-6 nume regăsite acum în rândul celor mai activi reprezenatnți ai PNL în Parlamentul European să fie conservate pentru a da continuitate politicii promovate de partid la nivel european.
Însă, o problemă intervine atunci când vine vorba de adăugarea unor noi candidați pe locuri eligibile. Plimbările prin Ardeal și Banat ale liderului liberal au în spate și un interes manifestat de anumiți primari ai PNL de a-și completa CV-ul cu o demnitate la nivel european.
Ilie Bolojan, Mircea Hava sau Gheorghe Falcă sunt printre cei care deja se văd urcați în cursa spre Bruxelles, deși, în unele cazuri, o nominalizare a lor ar putea stârni animozități în alte filiale, unde coordonarea unor campanii la nivel național de către unii dintre acești ciraci ai lui Orban au distrus munca de ani buni a altor președinți de organizații.
Europarlamentarele sunt un test de stres pentru mecanismele interne de campanie din fiecare partid, dar fără un carburant care să alimenteze motoarele PNL, Orban nu va fi decât un turist plecat într-un pelerinaj aproape inutil prin curtea filialelor din provincie.
Într-un mod cu totul ciudat, președintele PNL pare să ignore anumite organizații interne din rândul grupării liberale, așa cum sunt cele de tineret și studențești, unde ar putea găsi un apetit mai mare în dezvoltarea unor politici publice mai inovative decât cele proferate constant de dinozaurii politico-administrativi la care pare să se apeleze în acest moment Orban.
Asta, dacă nu cumva tinerii din PNL au urmat și ei exemplul angajaților din structurile MAI și MApN și și-au depus cererea de ieșire la pensie din viața politică.
