Zilele trecute, guvernul a modificat statutul prefecților și subprefecților, printr-o ordonanță de urgență, astfel încât aceștia vor deveni demnitari publici. Ideea fusese propusă la sfârșitul anului trecut de Cseke Attila, ministrul lucrărilor publice, dezvoltării și administrației. OUG-ul înaintat de Guvern mai introduce funcția de secretar general al instituției prefectului. Totodată, cei numiți pe funcția de demnitate publică nu vor trebui să fi absolvit programe de formare specializată, atât timp cât într-un an de zile vor face acest lucru.
Argumentele lui Cseke Attila
Ministrul Attila aduce în linii mari trei argumente pentru necesitatea introducerii acestei modificări. În primul rând spune Attila, ”prefecții și subprefecții sunt numiți de forțele politice aflate la Guvernare. În aceste condiții doar ne prefacem că aceștia sunt funcționari publici fără apartenență politică”. În al doilea rând, ministrul invocă Comisia Europeană care a cerut României să delimiteze linia dintre rolul politic și de specialitate ale acestor două funcții. Pentru clarificarea delimitării între nivelul politic și cel administrativ al instituției prefectului, se introduce funcția de secretar general al instituției prefectului, funcție publică din categoria înalților funcționari publici. Nu în ultimul rând, mai spune ministrul, “avem voința Parlamentului din 2018, unde cu o largă majoritate s-a votat acest statut, care ulterior a fost schimbat prin ordonanță de urgență și s-a mers pe altă soluție de a păstra statutul de înalt funcționar public”.
Există însă câteva contraargumente care merită aduse în această discuție.
Contraargumente
În primul rând modificarea statutului prefecților și subprefecților din înalți funcționari publici în demnitari publici s-a făcut de către Guvern prin Ordonanță de Urgență. În ciuda faptului că ministrul Attila invocă voința Parlamentului din 2018, guvernul a uzurpat în acest caz atribuția legislativă a Parlamentului, trecând legea în regim de urgență. De aici reies câteva întrebări: Se impunea această urgență? Dacă ministrul Attila spunea că există o astfel de voință parlamentară de ce nu a fost promulgată legea prin Parlament?
În al doilea rând, Comisia Europeană a cerut într-adevăr delimitarea liniei dintre rolul politic și cel administrativ, dar nu a specificat modalitatea prin care să se facă acest lucru, lăsând opțiunile deschise către autoritățile române. Comisia Europeană a oferit altfel spus un sfat autorităților din țară, fără a spune explicit că trebuie să existe o transformare a prefecților și subprefecților din înalți funcționari publici în demnitari.
În al treilea rând, prin modificarea statutului prefecților și subprefecților în demnitari publici nu face decât să formalizeze numirea politică acestora. Ministrul spune că aceștia erau oricum numiți public, invocând totodată faptul că “Guvernul este politic, fiind votat politic de o majoritate existentă în Parlament, iar reprezentantul Guvernului în teritoriu nu poate fi decât politic”, dar aceasta reprezintă în sine o eroare. Numirea politică a prefecților și subprefecților îi transformă pe aceștia în apărători ai intereselor partidului din care provin mai degrabă decât apărători ai interesului public. Legea nu face decât să formalizeze practic această transformare. Reprezentantul guvernului în teritoriu nu trebuie să fie politic, el trebuie să servească interesul public, iar numirea acestuia nu trebuie să se facă pe criterii politice, ci pe criterii de competență. Aici ajungem la un alt punct al discuției – pericolul deprofesionalizării acestor funcții. Legea prevede o derogare temporară de la regula care spune că aceștia trebuie să fie absolvenți de programe de formare specializată. Condiția e ca în termen de 1 an la data emiterii actului de numire în funcție, aceștia să absolve un astfel de program.
Nu în ultimul rând, această decizia contribuie la o mai mare birocratizare, prin introducerea unei funcții suplimentare, cea de secretar general al instituției prefectului. Instituția Prefectului va beneficia acum, potrivit legislației și de o indemnizație corespunzătoare. Așadar, asistăm în fapt la mărirea birocrației de stat și implicit la creșterea cheltuielilor administrative pentru susținerea demnitarilor publici.
