Numărul foarte mic de secții de votare și distanțele care trebuie parcurse au fost întotdeauna piedicile majore în exercitarea votului în Diaspora. Desigur, nu toți cetățenii care locuiesc pe alte meleaguri vor să voteze la un scrutin din țara de origine. Problema a fost rezolvată de țările democratice prin așa-numitul vot prin corespondență, prin votul prin procură și, de câțiva ani buni, prin votul electronic.
Încă de pe vremea lui Adrian Năstase, cetățenii românii din străinătate și-au cerut dreptul constituțional la vot. Primele valuri de emigranți au plecat din România după Revoluție, după mineriade și, în general, din cauza regimului Iliescu și a precursorilor actualului PSD. Era normal ca votul lor să fie împotriva președintelui neocomunist și a oricărei formațiuni asimiltate cu acesta și cu succesorii lui. Prin tradiție, deci, Diaspora a fost anti-PSD (fost FSN, FDSN, PDSR), iar acest partid a blocat accesul românilor din străinătate la vot tocmai din acest motiv.
