Avocatul Gheorghe Piperea (consilier onorific al prim-ministrului Mihai Tudose), miercuri, într-o postare pe pagina sa de Facebook, susține că propunerea guvernului de trecere a contributiilor sociale in sarcina exclusiva a salariatului ”nu este deloc o masura social-democrata si nici macar distributivista, ci este una de factura ultra-liberala, care lasa angajatorul in postura unica in Europa de a nu mai contribui sub nicio forma la sistemele de asigurari sociale (pensie si somaj) si de asigurari sociale de sanatate”.
Redăm mai jos postarea integrală a avocatului Gheorghe Piperea:
”Propunerea guvernului de trecere a contributiilor sociale in sarcina exclusiva a salariatului nu este deloc o masura social-democrata si nici macar distributivista, ci este una de factura ultra-liberala, care lasa angajatorul in postura unica in Europa de a nu mai contribui sub nicio forma la sistemele de asigurari sociale (pensie si somaj) si de asigurari sociale de sanatate. In conditiile in care, in actualul si in viitorul cod fiscal (care se preconizeaza a fi adoptat azi, prin ordonanta de urgenta, contrar oricaror reguli de predictibilitate), munca este, in continuare, foarte dur taxata (dintr-un salariu complet, salariatului ii revine un procent de 57,14%, statului revenindu-i 42,86%, adica aproape jumatate), iar capitalul beneficiaza in continuare de o taxare foarte “moale” (10% impozit pe profit, 0%-5% impozit pe dividende si 0% pe sumele restituite actionarilor din aporturile de capital), caracterul ultra-liberal al acestui cod devine evident. Patronii, mici, mari sau transnationali, nu fac bani din nimic in Romania si nici din meritele lor exclusive sau din valoarea mare a goodwill-ului lor, ci din urcarea pe umerii societatii noastre, o comunitate pe ale carei infrastructura si resurse se sprijina pentru a face profit si pe care, deseori, il exporta, in vederea evitarii platii taxelor, in tari off-shore. Si, cu toate acestea, un guvern care se pretinde a fi social-democrat, ii scuteste pe toti patronii de orice contributie de solidaritate cu comunitatea in care fac profit, si ii taxeaza “competitiv” pentru castigurile de capital, atat de competitiv incat mai toti marii actori ai economiei practica optimizarea fiscala (tolerata pana acum de toate guvernele), pentru a nu plati nici macar aceste taxe minimale pe capital aici, unde se creeaza plus-valoare, pe seama acestei comunitati de worker-i si robotnici pe care ii denumim, parca in mod cinic, cetateni.
Pe termen lung, aceasta masura se va putea dovedi dezastruoasa, inclusiv pentru marii actori ai economiei (care par a fi desprinsi din romanul Atlas Shrugged al americancei Ayn Rand, in care o suma de mari industriasi isi inchid fabricile doar pentru a arata societatii ca are mai multa nevoie de ei decat ar aveam nevoie ei de societate). Pentru ca un sistem de taxe, impozite si contributii sociale este construit, printre altele, pentru a construi si intretine cai de comunicatie si alte elemente de infrastructura critica nationala, pentru a educa viitori muncitori si salariati, pentru a plati organe de ordine care sa pazeasca proprietatile si sa asigure siguranta persoanelor, instante care sa asigure respectarea contractelor, gardieni ai puscariilor in care sa fie “cazati” coruptii si evazionistii, plus ceilalti condamnati penal, si pentru a plati militari si pompieri care sa apere comunitatea, plus contributia la cheltuielile NATO de inarmare, plus contributia la bugetul UE, toate acestea fiind, in primul rand, utilizate de angajatori pentru a crea plus-valoare. In lipsa acestui sistem de finantare solidara sau in caz de grava slabiciune a sa, profitul nu va mai fi posibil.
In alta ordine de idei, vreau sa fac remarcata pozitia ciudata, oscilanta, a analistilor economici main-stream, a consultantilor din marile firme multinationale a audit si consultanta, a asociatiilor oamenilor de afaceri si, mai ales, a BNR si a presedintiei, toti de dreapta, care torpileaza proiectul de modificare a codului fiscal. Actualul cod fiscal, cel in vigoare, este rezultatul unei alte masive (si insuficient gandite) modificari, efectuata de guvernul Ponta, in anul 2015. BNR s-a opus atunci cu strasnicie acestui cod, apeland, pentru a starni mania populara si criticile presedintelui, chiar si la coarda sensibila a “riscului sstemic sever”, utilizat, asa cum faceau turcii cand ridicau flamura verde, pentru ca, la vremea aceea, “razboiul” BNR cu guvernul parea a fi pierdut. Pesedintele a refuzat odata promulgarea acestui cod fiscal. Analistii au criticat (pe buna dreptat, de altfel) acest cod, la unison. Dar acum, toti, fara exceptie, sustin ca modificarea propusa de guvernul actual este atat de grav gresita, incat se cere iesirea in strada a #rezist – entilor. Implicit, dar indubitabil, actualul cod, cel cu riscul sistemic, cel refuzat la promulgare, cel mega-criticat, este bun. Exact la fel ca si in cazul legilor justitiei, mosmondite de guvernul actual si, respectiv, de majoritatea parlamentara, care fac ca actualele legi, plus codurile penal si de procedura penala, sa fie considerate, by default, bune pentru independenta justitiei, desi Curtea Constitutionala le-a facut sveitzer, iar guvernul anterior le-a modificat prin OUG. De ce anume se tem toti acesti influenceri si, respectiv, decidenti? De cresterea costului fortei de munca pentru angajator? O sa vedeti mai jos, insa, ca aceasta temere este nejustificata.
De altfel, sindicatele, care la randul lor au scos oamenii in strada, se tem de scaderea salariului net al angajatilor, temere care, asa cum se va vedea mai jos, este si ea nejustificata. In realitate, sindicatele ar trebui sa se teama de cele mai sus expuse. Pe termen lung, coeziunea salariat-angajator-sindicat-stat in efortul de sustinere a sistemelor publice de asigurari sociale poate fi iremediabil compromisa.
Utilizand un soft de pe internet (se numeste calculator-salarii.ro), pe care il poate utiliza oricine, foarte facil, am calculat, prin mai multe iteratii, ca oricat de mare ar fi salariul net, costul total al angajatorului nu va creste (ci chiar va scadea) si, deci, scaderea salariului net nu va avea nicio baza aritmetica. De altfel, scaderea salariului net nu ar avea nici baze legale, intrucat salariul este un element al unui contract, contractul de munca, iar un contract nu poate fi modificat decat prin acordul partilor sau pentru cauze prevazute de lege. In contractul de munca este trecut salariul brut, dar ceea ce, realmente, se negociaza, este salariul net (nota : poate ca toata discutia asta are si un element pozitiv, intrucat salariatul va fi invatat, de-acum incolo, sa negocieze si salariul brut, intrucat de acesta depind existenta si cuantumul prestatiilor sociale, prestatii care, ca vrem sau nu vrem, ne sunt tuturor necesare la un moment dat). Or, ar fi ilegal ca patronul sa modifice salariul brut/net, fara acordul salariatului sau fara o dispozitie legala care sa ii permita acest lucru.
Cu riscul de a plictisi urmaritorii acestei pagini care nu sunt interesati de cifre si economie (asa cum nu eram nici eu interesat pana mai acum 5 ani…), va prezint o iteratie, bazata pe softul de pe net de care va ziceam, precum si pe cifre ale salariilor nete care sunt exprimate, pentru usurinta intelegerii, in sume fixe si rotunde:
(i) un salariu net (SN) de 2000 de lei pe luna, in 2017, pesupune un salariu brut (SB) de 2841 lei si un cost total al angajatorului (CTA) de 3487 de lei; in 2018, cifrele sunt 3409 lei (salariu brut/complet, SB/C) si 3486 lei CTA; asadar, salariul net nu scade, CTA nu creste, ci scade cu un leu;
(ii) un SN in 2017 de 5000 lei inseamna un SB de 7128 lei si un CTA de 8751 lei; in 2018, SB/C inseamna 8548 lei, iar CTA 8740 lei (stationare SN, scadere cu 14 lei CTA);
(iii) un SN in 2017 de 10000 de lei inseamna un SB de 14257 lei si un CTA de 17500 lei; in 2018, inseamna un SB/C de 17093 lei si un CTA de 17478 lei (stationare SN, scadere CTA cu 22 de lei);
(iv) un SN de 30000 de lei in 2017 inseamna un SB de 42771 lei si un CTA de 52502 lei; in 2018 inseamna un SB/C de 51281 lei si un CTA de 52435 lei (stationare SN, scadere CTA cu 67 de lei);
(v) un salariu net de 100000 de mii de lei pe luna in 2017 inseamna un salariu brut de 142572 lei pe luna si un cost total al angajatului de 175007 lei pe luna; in 2018, inseamna un salariu brut/complet de 170940 de lei pe luna si un cost total al angajatului de 174786 lei pe luna (stationare SN, scadere CTA cu 231 de lei).
Poate va intrebati cine naiba are in Romania 100 de mii de lei net pe luna. Pai cred ca stiti. Isarescu, Ghetea, van Groningen sunt sau nu nume care va suna cunoscut? Acestea sunt salarii care nu numai ca nu vor scadea, dar se vor consolida, intrucat sunt protejate de codul fiscal si de toleranta religioasa a strazii fata de astfel de salarii “meritate” de cei mai admirati manageri expati (salarii pe care, de acum incolo, le voi numi “salarii IGG”).
Asadar, numai daca ne rezumam la aceste iteratii (care nu sunt inventate de mine, ci sunt rezultatul utilizarii softului de care va ziceam), ne rezulta clar ca nu are cum sa apara o reducere a salariului net cu 20-23%, asa cum se lamenteaza unele patronate si sindicate.
In plus, as zice ca softul are si o premisa gresita, intrucat, odata ce contributiile sociale (minus bizara taxa de solidaritate de 2,25%) trec in sarcina salariatului, ele nu se mai aplica la costul total al angajatorului, ci la salariul brut. Asadar, cand aplicam procentul de cca 35% din proiectul codului fiscal, mai intai extragem 22,5% din costul total al angajatorului, suma care incumba in prezent angajatorului, dupa care inmultim restul cu 35% si ne rezulta suma in plus care se adauga, in totalul salariului brut, la salariul net. Suma rezultata va fi mai mica decat cele aratate in iteratiile de mai sus.
E bine de precizat ca, cel putin la cunostinta mea, scutirile care acum se aplica programatorilor IT si medicilor raman in vigoare, salariile acestora nefiind afectate.
In final, trebuie sa va reamintesc ca eu NU sunt votant sau simpatizant PSD. Si, cu sigurnata, NU voi fi nici in viitorul mai mult sau mai putin apropiat. La balbele, incoerenta si impredictibilitatea omoratoare pentru orice business, mic sau mare, in bonis sau in insolventa, precum si la indecizia incredibila in privinta legilor justitiei si a modificarilor codurilor penal si de procedura penala, la teama de a lua decizia solicitarii revocarii pentru incompetenta manageriala si abuzuri (constand chiar in incalcarea Constitutiei) a sefilor parchetelor, nici nu as avea cum sa devin votant sau simpatizant al PSD. Nu merita increderea”, scrie Pipereape pagina sa de Facebook.
