Președintele Societății Academice din România (SAR) Alina Mungiu Pippidi, într-un editorial semnat în „România Curată„, a făcut o scurtă analiză a crizei din interiorul PSD, în încercarea de a răspunde întrebării dacă aşa numitul „partidul bunei guvernări” din aceast conflict.
„Cum cîștigăm noi, partidul bunei guvernări ceva din agitația asta? Și ce cîștigăm? Că am pus sute de pesediști pe liste negre din 2004 în 2016, și nu mi s-a părut în 2016 că văd mare progres, că nu se poate numi progres că marii baroni ca Hrebenciuc, care totuși mai făcea cîte ceva, cumpăra liniște de la unguri și unitate pentru frontul pro-integrare UE, au dispărut, locul lor fiind luat de baroni mai mici, care își fac vacanțele în Maldive, nu pe Coasta de Azur? Sau e progresia Mircea Geoană / Victor Ponta / Liviu Dragnea vreo linie de evoluție care mi-a scăpat mie?„, scrie Mungiu-Pippidi în editorial semnat în „România Curată„.
Mai mult, Mungiu-Pippidi remarcă faptul că în această opoziţie totală la PSD s-a ajuns ca un personaj-cheie să fie Niculae Bădălău, un personaj care nu se remarcă drept un apărător al justiţiei, ba mai mult are în trecut episoade în care ar fi ameninţat parlamentarii opoziţiei cu bătaie, iar favorit al presei anti-PSD a a ajuns Mihai Tudose, de asemenea un personaj cu un CV cel puţin dubios.
„Favoritul presei anti-PSD este lectorul-conferențiar ratat de la Academia SRI, premierul Tudose, care are marele avantaj că serviciile și Klaus Iohannis l-au lăsat să fie premier, deci e pe lista de persoane acceptabile. Premier din vara trecută, dl Tudose e cel care patronează peste guvernul care trimite mai mult de un milion de oameni în plus la fisc luna asta, cînd deja era coadă, ca să își achite contribuții CAS restante, și așa mai departe. Sigur, cu încă cîteva din astea (chiar nu mai trebuie mult), PSD se scufundă definitiv, deci dacă asta e misiunea încep să văd și eu de ce să-l preferăm. El e cel care guvernează direct și eficiența lui se vede, ca și impactul asupra bunei guvernări. Nu are procente de prezidențiabil, deci nici șanse să ia partidul. Atunci, de ce îl împingem? Numai și numai că îl place SRI?”, afirmă politologul.
De aici porneşte întrebarea pusă de Mungiu-Pippidi, şi anume cu ce ar ieşi câştigaţi militanţii pentru bună guvernare dacă în fruntea PSD ajunge unul din cei doi menţionaţi mai sus sau un baron local precum Marian Oprişan.
Mungiu-Pippidi adaugă că sub acest simbol al bunei guvernări am putea ajunge iar într-o situaţie a unui partid al celor recrutaţi de servicii, pe model UNPR, sau să devină „facem mari” personaje de genul Dan Voiculescu sau Gabriel Oprea.
„Sigur, slăbirea liderului și facționalizarea partidului e un cîștig în sine pentru adversarii politici. Mai recrutează iarăși serviciile pe ăia cu dosar dacă vine vreun impas și facem un nou UNPR ca să schimbăm majoritatea fără alegeri. Am mai făcut. A fost buna guvernare avansată că am făcut majorități în 2005 cu partidul lui Voiculescu (dosarul Băneasa a fost temporar suspendat, că aveam nevoie de voturile lor), și în 2008 cu cel al lui Oprea? Cum? I-am făcut mari, ca după aceea să ne muncim, nu glumă, să îi facem mici la loc”, scrie Alina Mungiu-Pippidi.
dacă se adeverește că „PSD se scufundă definitiv”, mă duc la biserică – deși nu văd biserica decît la nunți, botezuri și înmormîntări – să dau un acatist de mulțumire