Președintele Societății Academice din România (SAR), Alina Mungiu-Pippidi, în cel mai recent editorial pentru România Curată, trasează o serie de concluzii referitoare la evoluția din ultima perioadă a Partidului Social Democrat (PSD).
Politologul atrage atenția în postarea sa că PSD e un partid de activ, „atât de democratic că nu e în stare să facă un pas înapoi și să se înțeleagă pe sine la nivel de colectiv”, motiv pentru care are social-democrații au nevoie de un consultant extern sau un lider „care să fie mai mult decât ei, o autoritate”.
Alina Mungiu Pippidi este de părere că izolarea în plan extern a transformat PSD într-un partid de care fug, acum, toate familiile politice europene.
Mai mult, potrivit lui Pippidi, singura persoană care trebuia să fie propusă la Bruxelles pentru funcția de comisar european era actualul premier Viorica Dăncilă. „Să fi fost în locul lui Klaus Iohannis, asta i-aș fi oferit după europene în schimbul demisiei. Și se putea ajunge și la anticipate, dar în orice caz schimba guvernul”, scrie Pippidi.
Redăm integral editorialul semnat de Alina Mungiu-Pippidi:
Câte ședințe s-or fi ținut la PSD de recunoaștere a erorii concedierii Laurei Codruței Kovesi de la DNA (când le-am prezis că dacă nu se liniștesc o fac procuror european aici) și de tragere a concluziilor care se cuveneau? Zero.
Câte ședințe s-or fi ținut să se discute de ce PSD, cu Mircea Ioan Pașcu vicepreședinte al Parlamentului European și n europarlamentari, bașca ALDE, a reușit să facă din România țara cea mai inegal tratată din UE, din cauza lipsei sale de prieteni și aliați, ca și de înțelegere a opiniei publice din Europa? Nu cumva iarăși s-au trimis acolo numai oameni care nu cunosc pe nimeni și nu-i cunoaște nimeni?
Da, or fi oameni mai notorii care au refuzat să fie pe listele de la europarlamentare ale PSD. Dar să fim serioși, nu despre unu-doi oameni e vorba. Pur și simplu PSD e un partid de activ, atât de democratic că nu e în stare să facă un pas înapoi și să se înțeleagă pe sine la nivel de colectiv. Le-ar trebui un consultant extern sau un lider care să fie mai mult decât ei, o autoritate. De asta Dragnea era mai bun decât nimic, iar Geoană mai bun ca Dragnea. Chiar și Năstase. Altfel nu reușesc să se ridice deasupra grupului ca să ia decizii strategice.
Numirea Rovanei Plumb a fost o catastrofă anunțată pentru că România nu e tratată ca Franța, dar asta nu era ceva nou. Anunțasem imediat după europarlamentare că nu va trece.
Mai facem un test cu Dan Nica? În loc ca Dan Nica să zică mersi ce viață frumoasă a avut, fără mari necazuri judiciare, un șef normal de partid asta i-ar fi spus: bucură-te și lasă-ne!
Cât despre ăilalți cu aspirații, nu au văzut House of Cards 1 pe BBC, unde jobul de comisar european e acela unde îi trimiți în exil pe cei de care vrei să scapi. Un coș de gunoi aurit.
Se înghesuie toți ca migranții pe barca gonflabilă pentru Occident (un surogat de), cu limba atârnând ca a lui Pluto la desene animate, când partidul are în față mari transformări, care pentru oameni politici adevărați sunt mari ocazii. Ocazii la care trebuie să fii la București.
Nu e o scuză că și Cioloș tot la fel a făcut. E ceva profund provincial în agitația asta cu urcatul în rata de Bruxelles, unde împart același personal, și deci nu contează cine merge. E doar despre cum se prinde cheag de cine nu e în stare să parvină altfel.
Singura persoană care trebuia să meargă la Bruxelles era Viorica Dăncilă. Să fi fost în locul lui Klaus Iohannis, asta i-aș fi oferit după europene în schimbul demisiei. Și se putea ajunge și la anticipate, dar în orice caz schimba guvernul. Dar când ești înconjurat de unii care salivează după poziția asta nu poți să o folosești ca în House of Cards – ca monedă de schimb, că alta valoare nu are, ca să aduci schimbarea pe care o dorești. Doamna Dăncilă ar fi plecat, iar Cioloș putea fi deja prim ministru acum. Dacă se voia asta pe bune.
Sau nu-i așa, mă înșel eu. Poziția de comisar are o mare valoare. Musai să punem un român să se ocupe de transporturile europene, de bine ce ne pricepem și la câte am realizat. O să dreneze Dunărea, terenul favorit al sinecuriștilor de la Externe, o drenează de vreo 20 de ani. Pe salariu maxim de data asta – mira-m-aș să nu ne alegem cu canalul Giurgiu-Catedrala Neamului, această rută strategică.
PSD nu se poate despărți de nimic, nici în scop strategic nu știu să dea de la ei, și nici adversarii săi să nu sunt mai breji, pentru că toată lumea e așa de hămesită că ideea tranzacționării unui post pentru un bine mai înalt – reputație și influență europeană la PSD; un guvern nou, la opoziție – e de neconceput.
