Într-un interviu pentru PS News, analistul politic și politologul Cristian Pîrvulescu a explicat că Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă (PNRR) nu este despre ”nevoile economiei”, așa cum se crede, ci de despre nevoile societății, astfel încât să depășească trauma pandmiei de coronavirus. Principala problemă a PNRR nu este planul în sine, adaugă politologul, ci incapacitatea administrației românești de a atrage și a cheltui înțelept aceste fonduri europene.
„Este o încercare de a răspunde nevoilor economiei și a societății românești, dar cred că în mai mare măsură a contat economia și mai puțin societatea, chiar dacă lucruri importante precum educația și sănătate sunt prezente acolo. Așa putem înțelege și de ce bugetul a fost structurat astfel încât banii pentru educație nu au fost foarte mulți.
Trecând peste chestiunea asta, planul este rezultatul unor negocieri politice coordonate de președintele Iohannis și răspunde unor priorități pe care Guvernul le-a avut în campania electorală. El a fost corectat în funcție de feedback-ul Comisiei Europene și e foarte greu să îl critici atâta vreme cât discutăm doar despre un plan.
Problema României nu este a planurilor, ci a punerii în aplicare a capacității administrative, iar în cazul finanțărilor europene precedente s-a dovedit că există foarte mari deficiențe. Nu avem pregătiți suficienți de mulți funcționari care să poată derula astfel de proiecte și asta influențează destul de mult nu atât derularea programelor care sunt mari, cât impactul lor asupra economiei societății românești. Nu este vorba doar de cheltuirea unor bani, este vorba ca acești bani să producă plusvaloare, să creeze condiții pentru dezvoltare socială și economică”, spune politologul.
De asemenea, Pîrvulescu a explicat că scopul PNRR este recuperarea societății românești după trauma provocată de pandemia de coronavirus.
„Eu țin mai mult de dezvoltarea socială decât de cea economică, pentru că nu văd economia despărțită de societate. Numai non-liberalii văd astfel situația, ca și cum economia ar fi esențială. Nu, economia este o rezultantă, dar nici pe departe un factor motor.
În economie trebuie să răspundem nevoilor societății. Când economia o ia în alte direcții decât spre societate, atunci ajungem la crize care au desfășurări politice care periclitează stabilitatea instituțională și socială. E nevoie de un program care să aibă efecte asupra întregii societăți.
Reziliența este un cuvânt la modă, dar este scos din context, pentru că reziliența este un concept la psihologiei, iar în psihologie, reziliența indică capacitatea unui individ de a se recupera psihic după o traumă. Metaforic vorbind, este capacitatea unei societăți de a se recupera după o traumă cum este cea reprezentată de pandemie, deci reziliența nu se referă la o rezistență, ci la capacitatea de recuperare după o experiență traumatică și studiile arată care sunt condițiile.
Majoritatea oamenilor nu înțeleg ce este reziliența și cred că se referă la simpla rezistență, și nu este așa. Figura de stil este interesantă, traumatismul este evident și de asta insist, pentru că cei care au pus termenul de reziliență știau mai multe decât majoritatea oamenilor. Ideea este să venim să îi ajutăm pe oameni să depășească trauma. Uneori este nevoie de asistență pentru a depăși trauma care marchează un mic sistem. Nu este un program economic și cine înțelege așa nu face decât să pregătească un eșec”, spune analistul.
De asemenea, acesta susține că Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă este „un compromis politic” bazat pe negocierile coaliției de guvernare.
„Când discutăm despre asta trebuie să diagnostichezi situația. Aici e vorba de aplicarea unui program politic care a fost asumat, votat de majoritatea cetățenilor, pentru că cele trei partide au majoritatea parlamentară și majoritatea voturilor, și este rezultatul unui compromis politic, adică o negociere în care s-a căutat interesul comun. În momentul de față, așa cum se degajă interesul comun într-o democrație liberală, ea reprezintă un interes comun al participanților, că el va reuși sau nu, nu depinde de plan.
Planul este interesant din punctul meu de vedere, răspunde unor nevoi importante, dar problema este punerea lui în aplicare. Punerea lui în aplicare nu depinde de dorința guvernamentală, ci de capacitatea administrativă, iar politizarea administrației în România a făcut ca această capacitate administrativă să scadă foarte mult și nu am văzut ca lucrurile să se îndrepte în vreun fel sub noua majoritate. Nu am observat că crește în vreun fel calitatea formării funcționarilor, iar asta nu se face oricum peste noapte”, a conchis Cristian Pîrvulescu.
