România încheie anul 2014 cu un alt eveniment cumplit. După tragedia din Apuseni, în care două persoane și-au pierdut viața în urma incompetenței autorităților, un nou eveniment similar încheie un an negru, putem să spunem, pentru poporul român. Încă o dată, însă, autoritățile și-au arătat limitele, iar patru persoane și-au pierdut viața.
Totuși, observăm în România un fenomen care sfidează orice limită a bunului simț, a umanității. Atât în cazul evenimentului din Apuseni, cât și a celui de la Constanța, politicienii au profitat de aceste tragedii pentru a-i acuza pe cei aflați la putere de incompentență. Am ajuns să vedem cum persoane fără niciun fel de competență în salvarea de vieți își dau cu părerea și utilizează patru vieți pierdute pentru a-și construi propagandă politică.
În timpul tragediei din Apuseni se căutau vinovații printre cei din conducerea STS, a ministerelor de resort, etc. Atunci, ca și acum de altfel, vina se arunca dintr-o parte în alta, iar politicienii, oportuniști din cale afară, foloseau această tragedie pentru a-și mai curăța imaginea publică și pentru a contura o imagine negativă adversarilor.
Zilele acestea am văzut că reprezentanții partidelor de opoziție, dar și televiziunile care sunt favorabile unei anumite zone politice, și-au găsit ținta și vinovatul pentru tot ceea ce s-a întâmplat. Astfel, medicul Raed Arafat a ajuns dintr-odată „sacul de box” al politicienilor din partidele de opoziție și principalul vinovat găsit de anumite zone media.
Ceea ce putem vedea este că se încearcă, prin toate mijloacele posibile, discreditarea lui Raed Arafat și a celor din jurul său. Și ceea ce este și mai surprinzător este că cei care îl atacă sunt cei împotriva cărora românii au ieșit în stradă în 2012 și care, la fel ca și acum, se împiedicau de Arafat.
Făcând o scurtă trecere în revistă ceea ce s-a întâmplat în urmă cu aproape trei ani, la începutul anului 2012 se vorbea de o nouă lege a sănătății ale cărei consecințe erau reprezentate de posibila dispariție a serviciului de ambulanță al statului, dar și a SMURD-ului, încurajând în același timp ambulanțele private, iar odată cu acestea noi afaceri pe spatele statului. La acel moment toată lumea a înțeles că, în forma respectivă, legea ar fi dus la o concurență neloială în sistem. De asemenea, s-ar fi creat o situație de-a dreptul ieșită din comun, în care la un accident ar fi apărut și ambulanțe de la stat și de la privat, însă cu dotări diferite și care nu știau care și cum trebuie să intervină.
În acest context, al noii legi a sănătății, a apărut și conflictul dintre Traian Băsescu și Raed Arafat, în urma căruia președintele l-a umilit la o televiziune pe fondatorul SMURD. Atunci s-a creat la nivel național o adevărată mișcare de stradă care a dus la căderea Guvernului Boc și mai apoi a continuat într-o manifestare al cărui scop a fost acela de schimbare a puterii, culminând cu demiterea Guvernului Ungureanu.
La aproape trei ani distanță, Raed Arafat a fost transformat dintr-un erou, dintr-un om care a făcut foarte multe pentru sistemul de sănătate din România, într-o „oaie neagră” a Guvernului actual. În mai multe rânduri Arafat și-a arătat expertiza în domeniul său de acțiune, iar sistemul SMURD pe care l-a creat a fost și este unul extrem de apreciat la nivel național și internațional.
Însă, cine sunt cei care vor capul lui Arafat? La o primă aruncare de privire îi vedem pe Elena Udrea (fostă membră a Guvernului Boc) împreună cu PMP (format din membri ai PDL), dar și mai mulți membri ai fostului PDL (actual PNL). Ceea ce invocă ei este că, dacă ar fi fost legea propusă de ei pentru Sănătate, tragedia de la Constanța nu s-ar fi petrecut.
Astfel, după aproape trei ani, frustrările acumulate de cei care au fost înlăturați de la miticul „ciolan” românesc, ies din bârlog și cer sânge. Ceea ce fac acum cei din PMP-ul Elenei Udrea, dar și alți foști iluștrii pedeliști, nu este altceva decât o modalitate de răfuială politică pe spatele unor oameni decedați într-o tragedie aviatică.
Pentru România, dar și pentru cetățenii săi, ideal ar fi ca asemenea tragedii să nu se mai întâmple, iar autoritățile să acționeze cum trebuie, astfel încât să salveze vieți, nu să le curme prin incompetență. În același timp, politicienii ar trebui să se abțină de la orice fel de propagandă și răfuială politică la baza căreia se află o tragedie. Cei vinovați trebuie să plătească, însă nu politicul decide și nici niște personaje care încearcă prin intermediul televiziunilor să conducă adevărate procese.
Poate că de data aceasta ancheta va dura mai puțin, iar vinovații vor fi trași la răspundere și nu promovați în alte funcții.
