Unul din amicii mei are o afacere cu mâncare, împreună cu o rudă. Ruda, din neam de oieri de Sibiu autentici, chiar din Sibiu, face brânzeturi și mezeluri, iar amicul meu le vinde în trei magazine. Toate în același oraș (nu Bucureștiul). Toate în piețe. Două mergeau bine, al treilea mai târâș. Motivul: vecinătatea. Perete în perete cu el, un magazin de brand mare. Din top 3, genul de alimente cu reclamă la tv de 5 ori pe zi.
Al meu vinde o brânză de te duci cu ea la concurs în Franța și niște mezeluri cum făcea tata, fără pic de rahaturi chimice. Vecinul – toate porcăriile posibile din punct de vedere legal. La al meu juma de baton de salam de porc cu vită costă 25 de lei. La vecinul faimos îți iei 3 batoane cu 25 de lei. Piața – ca o piață, populată și cu oameni săraci, care făceau coadă la magazinul faimos. „Ăsta mă închide, o să vezi”, mi-a zis amicul. „Te închide pe dracu’, tu n-ai cum să pierzi clienți în favoarea lui, că ai gustul de partea ta. El poate pierde în fiecare zi clienți sătui de gustul de plastic, care o să vină la tine. Dacă vrei să punem un pariu, îl punem. Or fi oamenii proști, dar nu atât de proști”, i-am zis eu.
Discuția – anul trecut, când a schimbat vitrinele. Ieri am fost pe la magazinul ăla. Și ghici ce? Magazinul faimos avea geamurile acoperite cu hârtie. Nu închis de ANPC, nu închis pentru renovare, ci închis de tot, pa-pa. La al meu: coadă de 4-5 persoane. Nimeni cu haine de firmă. Nici un bogat, nici un figurant sau vreun fan. Doar oameni normali.
Am citit mai demult, nu mai știu unde, că suveranitatea trebuie înțeleasă ca mecanismul natural prin care un popor are dreptate chiar și atunci când greșește, pentru că în timp se vede că acel acord atât de larg acceptat însemna de fapt un moment de inteligență colectivă. De atunci urmăresc momentele astea, când oamenii, aparent captivi în obiceiuri care par de nezdruncinat, se întorc și o iau în direcția opusă, care le aduce un plus de … ceva.
Ce vreau să zic cu povestea asta este că dacă faci ceva bine și ești concurat de o lepră care face ceva prost care se vinde mai bine, ar fi o greșeală enormă să-ți abandonezi obiectivul și să încerci să-l concurezi pe escroc. Rămâi acolo, pe drumul tău. Venim și noi, imediat ce ne reglăm busola.
Bogdan Stoica
