Unul dintre cei mai buni portari pe care i-a avut România şi poate cel mai bun povestitor dintre fotbalişti, Rică Răducanu, nu conteşte să surprindă. Aflat la un eveniment în cadrul căruia urma să fie promovată educaţia în rândul viitorilor fotbalişti, alături de campioana olimpică la scrimă, Ana Maria Popescu, şi fostul fotbalist Narcis Răducan, Rică a povestit un episod care ilustrează perioada şcolară pe care a traversat-o, cum a reuşit să promoveze într-un an cu ajutorul unei raţe.
Iniţial, Rică Răducanu a fost întrebat dacă obişnuia să chiulească, dar fostul portar a fost dezlănţuit şi a povestit cu umor perioada în care era elev: „Dacă chiuleam? Păi de unde, că eu nici nu mă prea duceam. Bine, că nici nu prea ne puneau absenţe, dar nu pot să le spun asta copiilor. Eu eram toată ziua la stadion. La mine 3 şi 4 erau notele de bază. Ce râdeţi, că pe vremea aia era doar până la 5. Făceam din 3, 8 şi tata zicea bravo Ricuţă. Pe stardă erau tţi pionieri, eu de unde, că eram corigent. Şi am luat şi eu cravata de la unul şi tata era mândru. Dar când s-a dus la şedinţa cu părinţii a aflat că sunt corigent. Până la urmă nu ştiu ce a făcut tata, că aveam gâşte, raţe, că aveam atunci. Se dădea atunci şi am trecut şi clasa”.
Fostul portar şi-a amintit şi cum a copiat cuvânt cu cuvânt din însemnările colegului de cameră din peroiada în care era la naţionala de tineret, fără să ia în calcul că era vorba despre el. „Primul meu turneu a fost în ’65, cu tineretul, în Africa. M-a luat nea Drăguşin şi ne-a zis să scriem pe un caieţel. Eu nu ştiu ce am făcut cu el, dar ne-a zis să venim să vadă ce am scris peste 4 zile. Eu nu am scris nimic, ce să scriu? Şi stăteam cu unul în cameră şi copiam după el. Şi el scria că stă în cameră cu Răducanu. Iar Cornel Drăguşin mă întreba cum adică stau în cameră cu Răducanu. Mi-a dat două palme şi m-a salvat”, şi-a amintit Rică.
Şi în privinţa facultăţii Rică Răducanu are o poveste amuzantă. Fostul portar voia să urmeze cursurile facultăţii înainte să fi terminat liceul. „Era Adrian Păunescu, rapidist de-al nostru, dar la el Craiova era baza. Şi vine la mine acasă şi-mi spune să vin la Craiova. A zis că rezolvă el şi m-a luat la Craiova. Acolo s-au strâns barosanii, arhitecţii, rectorii, oamenii cu bani şi mă întreabă ce pretenţii am. Mă, tată, să-mi daţi casă, că eu nu le am pe astea cu blocul, ceva material să am de buzunar şi să mă băgaţi la facultate pe mine şi ep nevastă-mea. Au zis bine, să vin cu actele. Eu făcusem şcoala de zidărie şi apoi maistru. La drumuri şi poduri, nu am făcut eu poduri multe, doar Podul Grant, dar uite că rezistă. Dar m-au luat cu tovăraşu’ unde e diploma de liceu. Păi de unde mă tată? Hai că vă învăţ eu cum facem, fac prima oară facultatea că e mai grea şi fac liceul după aia”.
