Decizia guvernului de la Chişinău de a opri camioanele româneşti cu ajutor umanitar departe de Piaţa Marii Adunări Naţionale (un loc cu o încărcătură simbolică aparte pentru lupta românismului de la începutul anilor ’90) a generat un val de critici din partea opoziţiei, societăţii civile, inclusiv din partea internauţilor indignaţi.
Gestul incalificabil din punct de vedere diplomatic trădează mai degrabă lipsa de bun simţ ai artizanilor acestui plan – preşedintele Igor Dodon, alături de premierul-executant Ion Chicu.
Dincolo de asta, România a trimis convoiul cu ajutor umanitar la o săptămână după ce la Chişinău a sosit o echipă de 42 de medici şi asistenţi medicali români cu scopul de a-i ajuta pe medicii din R. Moldova în lupta contra pandemiei de COVID-19. Tot atunci, la Chişinău au ajuns şi 3.000 de combinezoane de protecţie, 6.000 de măşti de protecţie, 6.000 măşti chirurgicale, peste 11.000 de perechi de mănuşi, 10 izolete (Chişinăul avea doar una), inclusiv viziere.
Dar nici acel ajutor nu a fost binevenit pentru guvernul socialist de la Chişinău, medicii românii fiind cazaţi în nişte cămine studenţeşti cu WC-uri comune, unii primiţi cu ostilitate la Bălţi, după ce primarul Usatîi a orchestrat, într-un stil mafiot al anilor ’90, donaţia de 1000 de dolari în plicuri pentru medici. Şi atunci, autorităţile moldovene s-au opus organizării ceremoniei de întâmpinare a medicilor români într-un loc public din centrul Chişinăului, pentru a reduce şi mai mult importanţa şi semnificaţia gestului firesc al României faţă de locuitorii republicii.
Fosta ministră a sănătăţii în guvernul Maia Sandu, Ala Nemerenco, preciza că „[Ministerul Sănătăţii – n.r.] Nu le-a oferit nici Piaţa Marii Adunări Naţionale, nici oricare alt spaţiu larg şi deschis. Se insista doar pe spaţiu închis – să nu-i vadă nimeni, să nu pară evenimentul prea fastuos. După multe insistenţe, discuţii, s-a acceptat acel mic scuar din faţa spitalului clinic republican”.
Mulţumirea din partea lui Igor Dodon a venit abia a doua zi, pe 7 mai, când într-o postare de-a sa pe Facebook, a mulţumit „vecinilor şi fraţilor noştri de peste Prut” pentru „sprijinul prietenesc” (pentru necunoscători, relaţia lui Dodon cu România oscilează între prietenie şi frăţie, în funcţie de cum bate vântul de la Moscova).
Întrebat de Radio Europa Liberă Moldova de ce autorităţile de la Chişinău au interzis prezentarea lotului de ajutor umanitar românesc să aibă loc la Piaţa Marii Adunări Naţionale (PMAN), Dodon a preferat să arunce pisica în curţile ministerelor de externe: „S-a mers pe procedura care a fost convenită între partea română şi partea moldovenească […] acest scenariu a fost convenit oficial de cele două ministere de externe”, iar televiziunea publică Moldova 1 venea cu precizarea că motivul autorităţilor ar fi „starea de urgenţă” instituită pe teritoriul republicii. Asta în condiţiile în care, pe 9 mai, aceleaşi autorităţi au permis desfăşurarea în PMAN a unui „marş automobilistic” cu ocazia aşa-numitei „Zile a Victoriei”. Încă rămâne de elucidat dacă autorităţile de la Chişinău au gafat sau sunt pur şi simplu ipocrite în relaţia cu Bucureştiul.
Probabil că dacă ar fi fost vorba despre ajutoare venite din Rusia, China sau Turcia, preşedintele Dodon ar fi participat la eveniment chiar în acea zi, însoţit de jurnaliştii noului holding PSRM-ist şi fotograful personal pentru poze, video şi declaraţii de presă. Un exemplu elocvent este lotul din China transportat cu un avion rusesc alimentat cu combustibil (59 de tone) plătit din bugetul statului. Aici, reacţia lui Dodon a fost una mai promptă, plină de fast, chiar dacă nu era vorba neapărat de un „ajutor umanitar” – o parte a echipamentelor medicale a fost achiziţionată de Guvern, iar altă parte provine din ceea ce au procurat şi donat diverse companii moldoveneşti, persoane fizice din ţară şi din diasporă, organizaţii internaţionale cum ar fi UNICEF.
Întregul material poate fi citit aici
