În discursul public, liderii politici din România folosesc de foarte multe ori referirile la criza existentă la granița statului cu Ucraina. Fie că sunt în țară, fie că sunt în străinătate, cu toții spun ce pericol e la graniță, că trebuie să fim precauți, că România e alături de Ucraina, etc. Totuși, un lucru esențial nu s-a petrecut în tot acest timp în care Klaus Iohannis a ajuns la Cotroceni.
Deciziile cu privire la poziția statului român referitoare la un anumit subiect care vizează siguranța națională se iau în CSAT. Potrivit legii nr. 415/2002, „Consiliul Suprem de Apărare a Ţării este autoritatea administrativă autonomă învestită, potrivit Constituţiei, cu organizarea şi coordonarea unitară a activităţilor care privesc apărarea ţării şi siguranţa naţională”.
Până în acest moment, în mai bine de două luni de la preluarea mandatului de președinte, Klaus Iohannis nu a convocat încă CSAT-ul. Într-adevăr, s-ar putea argumenta că SIE și SRI nu au directori. Însă, pe partea de operativ există în continuare o persoană care gestionează activitatea celor două servicii. De asemenea, ar fi fost un bun prilej pentru o mai bună informare a președintelui și o actualizare a informațiilor existente la nivelul reprezentanților Guvernului.
Se pune întrebarea în aceste condiții, ținând cont că a fost semnat acordul de la Minsk, a avut loc un Consiliu European, dacă nu se impunea o ședință cu toți responsabilii de siguranța națională.
În toate ieșirile publice, președintele a spus de fiecare dată că România înțelege pericolul din zonă. Oare chiar îl înțelege, atâta timp cât există o oarecare nepăsare la nivelul autorităților?
Ce am înțeles din ultimele ieșiri ale președintelui CSAT, președintele României Klaus Iohannis? În primul rând, că admiră eforturile Germaniei şi ale Angelei Merkel, personal, privind obiectivul încheierii conflictului din Ucraina. Doi, că România înţelege pericolul sporit al conflictului armat din vecinătatea noastră şi se implică în soluţionarea lui (cum, încă nu știm). Trei, că întâlnirea cu Petro Poroșenko de la Bruxelles a fost „foarte caldă” și că a fost invitat în Ucraina.
În prima lună am fi înțeles că nu se impunea un CSAT, deoarece se acomoda cu Cotroceniul. Totuși, au trecut două luni și nu știm mare lucru despre strategia de securitate a României. Singurul lucru pe care l-am aflat este că Departamentul Securitatii Nationale, condus de consilierul prezidential George Scutaru, este cel insarcinat cu redactarea Strategiei Nationale și consultarea cu ONG-urile din această zonă.
