Protestele de stradă reprezintă de regulă apanajul opoziției extraparlamentare, al societății civile. Rar într-o democrație, partidele politice se identifică cu anumite mișcări de stradă. Zilele acestea asistăm la proteste în mai multe orașe ale țării. Toate au însă un numitor comun – prezența AUR ca principal organizator și instigator al acestor proteste de stradă. Ele sunt orchestrate inițiale de liderii AUR, așa cum se vede clar din prezența galeriilor de fotbal atât la București, cât și la Cluj, la care se adaugă diverse persoane nemulțumite. Nu vorbim însă despre mișcări spontane, lipsite de organizatori.
Protestele organizate de AUR, copie la indigo după protestele extremei drepte americane
Interesant de observat e că recentele proteste de stradă organizate de AUR reprezintă în mult ocazii o copie aproape perfectă a mișcărilor de stradă organizate anul trecut în Statele Unite de către radicalii extremei drepte. Incitați de liderii AUR, zilele trecute protestatarii din Timișoara au mers la locuința primarului Dominic Fritz pentru a-i cere demisia. Gestul rezonează perfect cu acțiunile din Michigan de anul trecut. Atunci, protestatari de extremă dreapta de peste Ocean, instigați de Donald Trump, sub sloganul “Liberate Michigan”, au mers la locuința guvernatoarei statului Michigan, Gretchen Whitmer.
Extrema dreaptă americană a mai organizat proteste împotriva măsurilor de distanțare socială și de prevenție. Să nu uităm că știrea prezenței unui steag românesc la asaltul clădirii Capitoliului din Washington D.C. de la începutul anului 2021, acțiune catalogată drept act terorist, a făcut înconjurul țării. Faptul că acea știre a fost preluată și diseminată pe grupurile AUR, inclusiv în rândul parlamentarilor AUR, precum Călin Georgescu, arată limpede conexiunea dintre extrema dreaptă americană și extrema dreaptă românească. Modelul principal de unde se inspiră liderii AUR este așadar cel american.
Partidele populiste din Europa arată de regulă o reticență în a se identifica fățiș cu mișcări de protest din țările respective. Lucrul acesta a fost valabil de pildă în Franța în timpul protestelor Vestelor Galbene, atunci când partidul lui Marine le Pen a câștigat procente serioase, fără a orchestra însă în mod direct protestele. Pe de altă parte, în Statele Unite, Donald Trump incita în mod fățiș la manifestații, precum și în cazul protestelor de la Capitoliu.
Pericolul AUR
Dincolo de capacitatea liderilor AUR de a instiga la proteste de stradă și a le organiza, nu trebuie să uităm că acest partid are o prezență în Parlament, deci implicit o capacitate de a influența procesul legislativ în mod direct. Protestele de stradă pot reprezenta un mecanism eficient de exercitare a unei presiuni constante asupra guvernanților, mai ales atunci când aceste proteste degenerează în incidente violente, așa cum am văzut în Capitală. Sprijinindu-se pe aceste proteste de stradă, parlamentarii AUR pot căuta aliați în Parlamentul României pentru a modifica legi sau a propune altele noi. Presiunea duală ar putea da roade în final. Confruntați cu presiunea străzii și cu cererile parlamentarilor AUR, guvernul ar putea ceda teoretic intimidărilor, gândindu-se că astfel diminuează și perspectiva ca AUR să câștige puncte electorale.
Dincolo de mișcările de stradă organizate de AUR, adevăratul pericol rezidă așadar în prezența AUR, ca exponent al populismului de extremă dreapta și a curentului iliberal, în Parlamentul de la București. Cu siguranță liderii AUR vor continua să incite la proteste pentru a continua strategia haosului și a portretiza în apărătorii celor care s-au săturat de restricțiile guvernului. Scopul e acela de a obține capital de imagine și de a ieși din zona marginală a scenei politice. Pericolul real constă așadar în capacitatea parlamentarilor AUR de a modifica, sub presiunea constantă a străzii, legislația în favoarea lor și a grupurilor de interese pe care le servesc. Pe termen lung, agenda iliberală a celor de la AUR ar putea fi implementată, acesta fiind adevăratul pericol pentru democrația încă tânără din România.
