Dan Dungaciu, director al Institutului de Științe Politice și Relații Internaționale „Ion I. C. Brătianu” al Academiei Române, președinte al FUMN și inițiator al LARICS, consideră că de la prăbușirea URSS, nu a existat o șansă mai bună pentru relația București – Chișinău.
Orice încercare a R. Moldova de a găsi protecție sub „umbrela ciuruită” a așa-zisei „neutralități” este „paliativă” și nu are în realitate „nicio valoare de întrebuințare”. Și e o „naivitate” pentru Chișinău să încerce să „facă rost de securitate” așa cum acum încearcă să facă rost de bani de la București sau de la alte capitale europene.
„Bani mai primești de aici, de acolo, mai mulți sau mai puțini, dar strategia asta nu merge pe chestiuni de securitate. Nu poți primi „un pic” de securitate de la București, un pic de la Bruxelles, un pic de la Washington, așa, ca să trecem criza… Nu merg lucrurile așa”, explică profesorul Dan Dungaciu de la București, într-un interviu acordat în exclusivitate Ziarului NAȚIONAL.
Cum să descifrăm situația actuală geopolitică, în contextul războiului declanșat de Federația Rusă în Ucraina, unde se află astăzi R. Moldova și cum ar trebui să fructificăm noua „clipă astrală” a românilor, aflați din interviul de mai jos.
„Să facem mai întâi tot ce depinde de noi și să vedem atunci ce vor zice alții…”
Reporter: Domnule profesor Dan Dungaciu, vă mulțumesc că ați acceptat să deschideți seria noastră de interviuri din campania „Omul care contează”. Erudiția dumneavoastră și competențele demonstrate inclusiv pe subiecte de geopolitică, de spațiu răsăritean, de marile jocuri ale diplomației mondiale fac ca întâlnirea cu dumneavoastră să fie prețioasă, incitantă și revelatoare. Domnule profesor Dan Dungaciu, de câțiva ani lumea este în fierbere și reașezare. Războiul din Ucraina e doar ultimul act dintr-o piesă începută încă din 2007 – 2008… Există mai întâi două superputeri, SUA și China, care încearcă să-și ralieze puterile continentale: Europa și Rusia. Este clar că lumea pe care o știam din 1990 și până după 2000 nu va mai reveni. Ne aflăm, într-un fel, în „chinurile facerii” unei arhitecturi noi, care încă nu știm ce formă definitivă va lua. În tot acest creuzet, unde se află România și Republica Moldova? Ce și cât mai depinde (doar) de ele și cât de marii actori din jurul lor?
Dan Dungaciu: Știți cum se spune – statele mici citesc cărțile de geopolitică ca să înțeleagă din ele ce o să li se întâmple sau ce li se poate întâmpla… Mai exact, cum se comportă marile puteri sau statele mari. Cele din urmă fac istoria, noi încercăm să pricepem din timp ce să întâmplă și să transformăm aceste rupturi în avantaje. Uneori ne iese. Asta înseamnă „clipa astrală” a unui popor: o întâlnire bună, fructuoasă, între o conjunctură istorică și elite capabile să o fructifice. Este nevoie de ambele ca să ai „clipe astrale”.
Revenind la întrebarea dumneavoastră, este evident că, după ordinea Războiului Rece, cea a hegemoniei americane, intrăm într-o epocă ce va pivota în jurul Americii și al Chinei, dar nu știm deocamdată cum va arăta tabloul. Se vor reconfigura tabere? Firește. Dar nu știm cum. Amintiți-vă de Summitul democrației din 2022 de la Washington, prima ediție. Câte dintre democrațiile invitate atunci de președintele Biden au susținut ulterior Vestul în războiul din Ucraina, pe toate planurile? Nu toate, în niciun caz…
Deci, lumea nu se poate împărți doar între democrații și autoritarisme. Este mult mai complicat. Este vorba și despre puterile mijlocii care au intrat pe scenă și care joacă după interesul lor național, nu după logică de bloc, cum sunt Turcia, Israelul, Arabia Saudită, India, Africa de Sud, Brazilia etc. Este vorba, pe de altă parte, despre coaliții tehnologice care să împiedice cealaltă tabără să obțină supremație în acest domeniu etc.
România are un loc deja stabilit în această conjunctură, respectiv apartenența la spațiul euroatlantic, dar R. Moldova e prost plasată în presiunile care vor veni. Nu are nicio garanție de securitate, pentru că asta e problema majoră. Șansa ei este că are alături, din toate punctele de vedere, România. De aici și apropierea de astăzi dintre București și Chișinău, inclusiv instinctivă.
În ceea ce privește cât depinde de noi și cât de alții, eu zic să facem mai întâi tot ce depinde de noi și să vedem atunci ce vor zice alții… Până una alta, mai avem mult până acolo.
Întregul interviu poate fi citit aici
