În primul rând, pentru că ne aflăm în plin an electoral cu mize covârşitoare. Să premeditezi un veritabil seism politic – după „Colectiv”, criza bebeluşilor şi scandalul dezinfectanţilor – ar reprezenta o sinucidere cu mult mai reuşită decât cea a lui Dan Condrea.
În al doilea rând, dincolo de ameninţări şi lăudăroşenii (încărcate cu damf electoral, fireşte), trecerea unei moţiuni de cenzură prin Parlament – cu largul concurs al moroiului USL (presupunând că PSD şi ALDE vor parafa, rapid şi fără carenţe de negocieri, o alianţă oficială, iar Tăriceanu nu ar mai solicita marea cu sarea), nu îi poate garanta lui Dragnea, deloc, preluarea puterii.
De ce? Păi, e cât se poate de previzibil: Klaus Iohannis nu numai că nu-l va numi premier pe plagiatorul Victor Viorel Ponta (judecat în dosarul Turceni-Rovinari), dar nu va accepta nici alte propuneri fluturate de PSD. Totodată, tămbălăul politic ar prinde forme externe. Cauzarea şi adâncirea iresponsabilă a unei astfel de crize – într-un context naţional şi internaţional cel puţin delicat – ar produce (în perspectiva alegerilor parlamentare) însemnate prejudicii electorale PSD.
În al treilea rând, de ce l-ar demite condamnatul Dragnea pe Dacian Cioloş, cu doar câteva luni înaintea alegerilor la termen? Trebuie să admitem că o astfel de permutare ar reprezenta o gafă strategică de proporţii, care ar dăuna la urne, întrucât maximizarea votului pro-PSD nu poate fi susţinută de la butoanele Palatului Victoria. Totuşi, „atuul” organizării alegerilor parlamentare ar semnifica doar un câştig infim, dacă îl raportăm la erodarea indispensabilă preluării cartofilor fierbinţi din poala Cabinetului Cioloş. După gestionarea amatoristică a crizei de la „Colectiv”, tranşarea scandalului dezinfectanţilor este ultima problemă de care ar avea nevoie un eventual guvern PSD-ALDE-UNPR.
În realitate – deşi agită petarda moţiunii de cenzură, ori de câte ori sesizează prezenţa camerelor de luat vederi –, Dragnea nu are nici cel mai mic interes să demită Guvernul Cioloş. Ba dimpotrivă. De fapt, gargara celui mai iubit fiu al Teleormanului ţinteşte, în primă instanţă, chiar electoratul tradiţional al PSD, pe care Dragnea îl vrea masiv la urne (fiindcă fiecare vot contează, mai cu seamă că primarii sunt decişi într-un singur tur de scrutin).
De asemenea, este mai mult ca sigur că marota moţiunii de cenzură va rămâne un laitmotiv al campaniei PSD. Cu alte cuvinte, Dragnea, Ponta şi Tăriceanu (alias Pinocchio, potrivit procurorilor DNA) vor continua să-l ameninţe pe Cioloş cu demiterea, dar, dincolo de burlescul şi aciditatea unor declaraţii de campanie şi, cel mult, de întocmirea unor moţiuni simple, nu vor acţiona decisiv în acest sens. Însă, după locale, lupta subterană pentru preşedinţia PSD va reprezenta o miză cu mult mai însemnată decât joaca de-a mazilirea lui Cioloş.
La urma urmelor, de ce l-ar demite PSD pe Dacian Cioloş în condiţiile în care, oricum, îl are pe Vasile Dâncu la Palatul Victoria?!
Răzvan Gheorghe este scriitor şi jurnalist politic. Licenţiat al Facultăţii de Filosofie din cadrul Universităţii Bucureşti, a debutat la cotidianul ZIUA, în 2004. În prezent, este redactor al ziarului Evenimentul Zilei și editorialist PSnews.ro.
