Am simțit un pic de mâhnire din partea televiziunilor de Paștele ăsta. Nici o crimă atroce. Nici un scandal filmat și pus pe Tiktok. Traficul a fost ca de obicei pe Valea Prahovei, adică doar infernal.
Politicienii n-au mai făcut gafe în postările lor pe care nu le citește nimeni, iar la secțiile de urgență ale spitalelor nu a ajuns vreun puhoi de oameni doldora de carne de miel.
Vă spun eu unde a fost full: la biserici. Pentru că așa-i când sunt vremuri grele, lumea caută ajutor. Și din perspectiva asta am terminat o săptămână interesantă.
Hai să facem un exercițiu: dacă luni ai citii că nemții din România sunt urmașii naziștilor, marți că la Sibiu e un club satanist unde sunt inscriși toate VIP-urile orașului, iar miercuri că Iohannis a râs sardonic pe toată durata slujbei de Paști, cel mai probabil ai avea două reacții: 1. n-ai crede o iotă; 2. te-ai gândi că cele trei mesaje au legătură între ele și arată ca un război asimetric, informațional, împotriva președintelui României.
Acum citește asta: marți s-a trezit unul să ceară Bisericii Ortodoxe să mute Paștele; miercuri a scris un tip că elevul care a înjunghiat o profesoară s-a inspirat din Biblie; joi a scris un jurnalist faimos că atunci când Iisus oprește oamenii să omoare cu pietre o femeie se interpus în actul de justiție ca Dragnea și că astfel de oameni nu trebuie adorați. Este că arată a război asimetric împotriva Bisericii Ortodoxe?
Ei bine, a început. Cele trei exemple de mai sus sunt reale. Toate s-au petrecut în Săptămâna Mare. Care e scopul lor? Ce se urmărește de fapt? Cine e ținta reală: patriarhul, biserica, creștinismul? Ca să rămân în tematică: dracu știe.
O să vedem.
