„Pe 7 noiembrie, CCR a admis sesizarea premierului Viorica Dăncilă în legătură cu un conflict juridic de natură constituţională între Parlament şi ÎCCJ pe tema constituirii completurilor de 5 judecători. Săptămâna trecută, a apărut și motivarea deciziei. Eu am citit multe motivări ale CCR, însă aceasta este de o virulență ieșită din comun, reprezintă un veritabil rechizitoriu la adresa conducerii ÎCCJ din 2014 și până în prezent. Vizate sunt cele două președinte ale instanței supreme, Livia Stanciu și Cristina Tarcea. Prin hotărârile Colegiului de Conducere al ÎCCJ, 3/2014 și 89/2018, s-a încălcat Constituția, care garantează fiecărui cetățean dreptul la un proces echitabil, și Legea 207/2018, ce institue obligația constituirii completurilor de 5 judecători prin tragerea la sorți a fiecărui magistrat. De la nivelul conducerii celei mai înalte instanțe din România nu există nicio scuză în necunoașterea sau aplicarea greșită a legii. Impunerea, printr-un act arbitrar și eminamente administrativ a unor membri de drept în completurile de judecată, desemnați pe criterii subiective – și nu aleatoriu prin tragere la sorți – este de natură să afecteze însăși imparțialitatea magistraților și să compromită ideea de dreptate și justiție înfăptuită în numele legii.Nu doar cele două doamne, care își văd în continuare, bine mersi, de treaba lor, sunt vinovate. Una este președinta ÎCCJ și cealaltă judecător la CCR. Mai mult decât atât, doamna Stanciu nu a avut nicio reținere în a fi judecător în propria cauză, câta vreme sesizarea premierului viza însăși Hotărârea 3/2014, dată de Livia Stanciu. Toți magistrații instanței supreme care au acceptat să facă parte din niște complete nelegal constituite, „ignorând ele însele legea”, după cum reține CCR în motivare, sunt în culpă. Primul act pe care trebuie să-l întreprindă un magistrat când preia un dosar spre judecată, fie în fond sau în căile de atac, este să verifice legalitatea compunerii completului de judecată. Orice judecător trebuie să știe dispozițiile legii, cu atât mai mult unul de la instanța supremă, și să se întrebe cum a ajuns în respectivul complet: prin tragere la sorți, potrivit legii, sau printr-un act administrativ și implicit nelegal al conducerii instanței. Dacă nu ai fost desemnat prin tragere la sorți și dosarul nu a fost repartizat aleatoriu, trebuie să te abții de la judecarea cauzei. Acceptând o atare modalitate de desemnare, devii complice la încălcarea legii.
Sancțiunea: NULITATEA ABSOLUTĂ
Din 2014 și până în prezent, ÎCCJ a soluționat 2.266 de dosare în compunerea unor completuri nelegale de 5 judecători. Din care, 975 dosare penale. Sancțiunea este nulitatea absolută! Prevederile legale referitoare la compunerea completurilor de judecată sunt de ordine publică, încălcarea acestora fiind sancționată cu nulitatea absolută a tuturor probelor administrate și a hotărârilor pronunțate de un astfel de complet. Din interpretarea deciziei CCR, sancțiunea nulității absolute a actelor de procedură, va viza și completele de judecată de 2 sau de 3 judecători de la nivelul celorlalte instanțe din România: Curți de Apel, Tribunale, Judecătorii. Nu avem un inventar a acestor dosare soluționate de completuri nelegale, dar sigur vorbim de peste 10.000.
Puterea corupe, puterea absolută ucide
E nevoie de o revenire la normalitate. Toleranță zero pentru tot ceea ce înseamnă corupție – primire de foloase necuvenite, luare de mită, dare de mită, toleranță zero pentru evaziune fiscală și pentru toți cei care vând sau trădează interesele statului, toleranță zero pentru orice infracțiune și pentru orice infractor dovedit. Însă e inacceptabil să condamni un om nevinovat, e inacceptabil să inventezi și să instrumentezi politic dosare unor adversari. Este inadmisibil ca, în numele luptei împotriva corupției, să decimezi elitele economice, culturale, confesionale și politice ale țării. Puterea corupe, puterea absolută ucide. Judecătorul în România deține puterea absolută. Nimeni nu îl controlează, nu îl ia la rost pentru o soluție proastă, și niciodată nu răspunde patrimonial. Deci poate să greșească după bunul plac. Așa se explică și miile de decizii de la CEDO, în urma cărora statul român plătește despăgubiri de zeci de milioane de euro victimelor abuzurilor unor magistrați, așa se explică și nivelul pedepselor din România, de șapte ori mai mari decât în Europa. Singura putere a care-i independență este garantată de Constituție e puterea judecătorească. Puterea legislativă, singura aleasă de popor, este supusă unui control permanent. Al bicameralismului și al raportului de forțe dintre putere și opoziție, al CCR, al președintelui țării, al Avocatului Poporului și însăși al poporului, care validează la fiecare patru ani puterea legislativă. Pe judecători nu-i alege nimeni și nu dau socoteală nimănui. Sunt numiți și promovați, de multe ori, în baza unor proceduri subiective și mai puțin transparente.
Pentru victimele „câmpului tactic”, care mai sunt în viață, e nevoie de reparații. Amnistia și grațierea reprezintă un act de clemență al statului, dar și un remediu la drama și umilința a mii de români. Ultima lege de amnistie a fost dată de Ceaușescu pe 26 ianuarie 1988! Au trecut 30 de ani de atunci. Avem nevoie de un restart al vieții sociale, politice și economice. Avem nevoie să revenim la normalitate. Haideți să punem capăt acestui război dintre români, haideți să ne concentrăm pe adevăratele probleme ale României și ale românilor”, a scris Borza.
