Companiile statului român au fost în atenția publică în ultimii 30 de ani, în cele mai multe cazuri din cauza pierderilor sau a scandalurilor în care au fost implicate. Societăţile sunt în mare parte nereformate, criteriul performanței, care guvernează în mod normal o companie activă, fiind de cele mai multe ori pus în umbră de interesele de grup ale unor personaje aflate pe funcții de conducere, scrie mainnews.ro.
Un exemplu în acest sens este și Compania Națională ROMARM – înființată în 2000, prin fuziunea fabricilor de armament românești, gestionează 15 filiale şi este cel mai mare furnizor de echipament militar, muniţie şi servicii Ade mentenanţă în domeniu din România. În cei peste 20 de ani de funcționare, profitul societății nu s-a ridicat niciodată la standardele de performanță dorite, schimbarea periodică a conducerii companiei având ecouri inclusiv în activitatea filialelor din subordine.
În ciuda repetatelor schimbări ale directorilor generali, în spatele cortinei, pe funcțiile de management ale companiei, au rămas întotdeauna însă cei din „garda veche”, persoane capabile să direcționeze și să gestioneze activitatea companiei și a unora dintre filiale.
ROMARM reintră în atenția publică în martie 2020, după ce răspunde, alături de alte firme private, apelului președintelui României de a se implica în lupta pentru combaterea pandemiei de Sars-Cov-2 și anunță că va iniția demersuri pentru producția de măști de protecție.
Decizia vine după ce autoritățile realizează că, într-o perioadă în care omenirea este depășită de proporțiile răspândirii visului Sars-Cov-2, România este total dependentă de obținerea de materiale de protecție sanitară din import, pornind de la echipamente de bază, precum măștile de protecție, până la aparatură medicală complexă, ca ventilatoarele ATI.
O inițiativă ce pare a fi curajoasă ia ulterior o turnură nedorită și deschide calea unui război intern, al căror principali protagonişti sunt reprezentanţii CN ROMARM şi ai UPS Dragomireşti, filiala desemnată să gestioneze producţia de măşti.
Cauzele principale ale conflictului ar fi fost, potrivit informațiilor Main News, dificultăţile de gestionare a producţiei de măşti şi reorganizarea companiei, însă rezultatul tensiunilor este ratarea momentului de intrare pe piață și eșecul unei afaceri a statului român.
În cele ce urmează vom analiza acțiunile care au deviat cursul unui proiect care ar fi putut să deschidă o nouă etapă în producția internă a României.
Începutul pandemiei : Necunoscut și improvizație
Pe 26 februarie 2020 este înregistrat în România primul caz de COVID-19. Președintele cere dotarea de urgență cu echipamente de protecție, în special în spitale.
“Este imperativă dotarea de urgență cu echipamente de protecție și dezinfectanţii necesari: achiziția unui număr corespunzător de măști de protecție, combinezoane, mănuși, echipamente medicale și substanțe dezinfectante. Vă rog foarte mult să identificați toate sursele de achiziție!”, este apelul președintelui.
Câteva zile mai târziu, pe 16 martie, șeful statului decretează starea de urgență, fiind luate o serie de măsuri restrictive pentru populație. Totodată, se aduc modificări cadrului legal care vizează realizarea achizițiilor: autoritățile publice centrale precum și entitățile juridice în care statul este acționar majoritar pot achiziționa în mod direct materiale și echipamente necesare, cu justificarea modului în care contribuie la combaterea pandemiei. Procedurile sunt monitorizate de Agenția Națională pentru Achiziții Publice, care se asigură că reprezentanții autorităților publice nu vor face abuzuri.
Într-un moment de criză, în care departajarea ofertelor serioase de cele ale unor oportuniști s-a dovedit a fi extrem de dificilă, presiunea luării unor decizii rapide a condus, în unele cazuri, la deficiențe de funcționare/ respectare a termenelor/ gestionare a obligațiilor asumate în cadrul procedurilor de achiziţii.
Odată ce pandemia a cuprins România, măștile de protecție au ajuns la prețuri exorbitante, mai ales în mediul online, ca urmare a epuizării stocurilor din farmacii. Criza de măști a avut amploare internațională, însă au existat și exemple pozitive de state care au reușit să se adapteze rapid și să crească producția de materiale sanitare. În acele momente România realiza că depinde în totalitate de produse din import.
Concomitent cu creșterea prețurilor, închiderea granițelor și suspendarea zborurilor au făcut, pentru moment, aproape imposibil importul de materiale sanitare. Stocurile farmaciilor au fost epuizate, prețul unei cutii cu 50 de măști de măști crescând de la 10 la 200 lei.
Cum cel mai mare producător și furnizor de echipamente/aparatură la momentul respectiv era China, mai multe companii, din România și din străinătate, s-au îndreptat către firme din această țară.
Achiziția de materiale de protecție, precum și de linii de producție pentru acestea, devine o cursă contra-cronometru, în condițiile în care majoritatea statelor îşi închiseseră granițele. Secretar de stat în Ministerul Sănătății în acea perioadă, Nelu Tătaru spunea că România nu avea nicio mască în rezerva națională.
România blochează exportul paralel, însă chiar și așa măștile sunt greu de găsit și, la acel moment, cea mai sigura variantă părea producția internă. Este momentul zero al producției de măști din România, atât în privat cât și la stat. Pentru că nu exista un producător în țară, este necesară aducerea de utilaje cu ajutorul cărora să poată fi confecționate măștile. În condițiile în care toate achizițiile pentru combaterea pandemiei se fac prin atribuire directă, mai multe voci cunoscute din domeniu cer cadru legal pentru limitarea răspunderii.
„După ce se termină bolâșnița asta, pandemia, or sa vină alții să ne tragă de mânecă: dar cum ați realizat voi achizițiile? Aici trebuie scos un cadru robleme cât se poate de clar care să stipuleze foarte clar că nimeni nu va avea voie să se atingă de noi în viitor”, spunea Adrian Streinu Cercel, la acel moment manager al Institutului Matei Balş (în prezent parlamentar PSD), pe 27 martie 2020, la Antena 3.
Raed Arafat, implicat direct în acţiunile de combatere a răspândirii virusului, susține cererea lui Adrian Streinu Cercel. Șeful DSU a explicat, pentru Main News, care erau principalele probleme în starea de urgență:
“Problema cu care ne-am confruntat în mod deosebit era că noi în țară nu aveam, era o presiune maximă de a găsi materiale și echipamente din cele care era nevoie de ele, echipamente de protecție, sanitare, ventilatoare la un moment și echipamente de terapie intensivă. Reprezenta o problemă majoră nu numai în România, în toată Europa și în Statele Unite și în majoritatea țărilor. Doi: singurele surse disponibile la un moment dat erau numai din zona asiatică, nu găseai nimic în Europa.
Presiunea majoră care a fost pe capul celor care fac achiziții era să găsească în timp util, rapid, urgent, materialele necesare, să fie conforme, să fie în conformitate cu reglementările europene, să aibă marcaj CE, să aibă standardele necesare.
Erau și presiuni politice și financiare și era această problema care a dus ca unele materiale și unele echipamente să ajungă la prețuri de 3,4,5 ori mai mare, măștile FFP2, FFP3, prețul lor s-a dublat, uneori s-au cvadruplat. Noi am rămas fără industrie în acest sens, aproape toată Europa nu prea are industrie care să facă măști, combinezoane și tot. Au rămas în țările care le fac ieftin”, a declarat Raed Arafat, pentru Main News.
Romarm, de la producția de armament la cea de măști
Mai multe firme private şi ROMARM fac demersuri pentru demararea procesului de producție a măștilor. Astfel, la nivelul Ministerului Economiei este aprobat documentul privind finanţarea proiectului iniţiat de ROMARM.
Potrivit notei de fundamentare, compania își propune să realizeze între 4 și 11 milioane de măști chirurgicale 3 PLY și între 400.000 și 1.100.000 măști chirurgicale N95, lunar. Conform estimărilor, la circa 6 luni de la momentul punerii în funcţiune a utililajelor, urmau să fie realizate 15 milioane de măști de tip 3PLY şi un million de măşti N95. Pentru realizarea acestora era nevoie de achiziția a trei linii de producție, precum și a materiei prime.
Documentele arată că producția efectivă, constând în achiziția utilajelor și a materialelor și punerea lor în funcțiune a fost calculată la peste 2.700.000 dolari, profitul estimat după prima lună fiind de 1.000.000 de dolari. Infrastructura necesară instalării și personalul sunt asigurate de UPS Dragomirești, iar comercializarea de Romarm. O parte din finanțare, 1.000.000 de dolari, este asigurată de Ministerul Economiei, 247.000 dolari din credit, iar peste 3.700.000 dolari din avans și lichidare achitate de beneficiarii produselor.
Filiala desemnată de ROMARM să gestioneze producția de măști este UPS Dragomirești.
Constantin Bădan, expert în securitatea muncii din cadrul UPS Dragomireşti, susține că noul contract “a avut un impact pozitiv asupra salariaților”.
“Pe fondul lipsei de comenzi, pe partea militară, noi, la momentul acela, intrasem puțin într-o formă în care nu mai aveam posibilitatea să ne plătim salariații. A fost o chestie benefică”, explică acesta.
Uzina, condusă la acel moment de Cristinel Necula, începe procesul de modernizare a halei în care urma să se desfășoare activitatea, investiția fiind de aproape 500.000 lei.
“În 27 martie, am fost contactat de preşedintele Consilului de Administraţie al Romarm, dacă pot pune la dispoziţie şi să amenajez o hală până pe data de 13 aprilie, pentru a produce măşti chirurgicale. Am mobilizat toţi oameni din Uzină şi am reuşit într-un timp record”, spunea directorul UPS Dragomireşti de la acel moment, într-un interviu acordat Rise.ro.
Contractul
Două firme ofertează Romarm, una este AMP Synergy București, iar a doua Interarms. Compania de stat merge mai departe cu Interarms, considerând că oferta este completă și mai rapidă, deși costurile sunt mai ridicate.
Interarms este deținută de Andrea Barsanti, persoana juridică fiind reprezentantul companiei italiene Beretta în România. Aceeaşi firma a intermediat, printre altele, și achiziția pistoalelor Beretta de către MAI, derulată în cursul anului 2020.
Sunt încheiate două contracte, unul de achiziție a liniilor de producție, de aproape un milion de dolari, al doilea pentru achiziția materialelor de producție, de peste 700.000 dolari. Practic, societatea lui Barsanti avea rolul de a identifica și achiziționa atât echipamentele de producție cât și materia primă necesară funcționării acestora.
Conform surselor Main News, acesta este momentul primelor tensiuni interne, cauzate de opiniile divergente ale persoanelor din managementul ROMARM – contractele semnate de Romarm cu compania Interarms sunt garantate de o instituție financiară nebancară, Suport Real IFN.
Directorul Romarm a declarat, pentru Main News, că, la acel moment, “contractarea poliței a fost cea mai facilă şi rapidă posibilitate aflată la dispoziţia furnizorului de a garanta avansul încasat, pentru a putea beneficia de factorul timp, care era cel mai important aspect al achiziţiei în discuţie”.
Fostul director al UPS Dragomirești declara că au existat probleme cu scrisoarea de garanție și, implicit, cu instituția financiară nebancară, fiind mai mulţi angajaţi ai companiei care au atras atenţia cu privire la acest aspect.
“Au atras atenţia că acest contract nu e bine făcut, că sunt probleme cu scrisoarea de garanţie, am înţeles că era de la IFN care nu avea bonitate şi uşor, uşor au fost toţi îndepărtaţi”, spunea Cristinel Necula, în interviul acordat Rise.ro.
Unul dintre care s-ar fi opus emiterii garanţiei de către Suport Real IFN este, potrivit şefului Romarm, Șerban Ianculescu, fostul director al Direcției Export. Ca urmare a insistențelor acestuia, ar fi fost solicitată opinia BNR. În răspunsul transmis către ROMARM în luna mai a anului trecut, Banca Națională precizează că instituția este înscrisă în Registrul General de Investiții Non Bancare, însă arată că nu este atributul Băncii Naţionale să verifice bonitatea financiară a firmelor înregistrate, sens în care recomandă companiei să realizeze o astfel de evaluare.
“Că, ulterior, au existat foarte multe presiuni asupra domnului Alin Goga -membru în Consiliul de Administraţie al IFN-ului şi a colegilor săi pentru a nu mai prelungi valabilitatea poliţei la solicitarea întemeiată a beneficiarului, că aceştia nu au cedat presiunilor şi au început să recepţioneze ameninţări din zona autorităţii de reglementare a pieţei financiare, ameninţări, în final, materializate prin decizia emisă de către BNR, de oprire de la subscriere a IFN-ului respectiv, şi care au culminat cu surprinzătoarea informaţie potrivit căreia tocmai soţia contestatarului principal, domnul Ianculescu Şerban, doamna Ianculescu Maria, ocupa o funcţie în cadrul Direcţiei de Supraveghere din BNR, fix entitatea care a decis oprirea de la subscriere a IFN-ului în discuţie, nu mai surpinde pe nimeni. Un lucru este însă cert: o poliţă emisă rămâne valabilă pe toată perioada sa şi poate fi reînnoită la solicitarea întemeiata a beneficiarului, decizia BNR acţionând doar asupra subscrierii de noi poliţe, aşadar poliţa emisă rămâne valabilă până la încheierea perioadei de valabilitate”, spune Gabriel Ţuţu.
Surse avizate, care au dorit să își păstreze anonimatul, susţin că Alin Goga ar fi fost abordat de doi foşti militari, care s-ar fi recomandat ca fiind „garda veche din Romarm”, sugerând ca să nu emită prelungirea poliței de garanție, în caz contrar urmând să intervină la BNR pentru generarea unor probleme IFN în cauză. Ulterior, în luna octombrie, Direcția de Supraveghere a BNR a suspendat activitatea Suport Real IFN.
Contactat de Main News, Alin Goga susţine că “la data emiterii garanției, IFN-ul era în analiza BNR, nefiind luată nicio măsură împotriva acestuia”.
„Suspendarea licenței a fost urmare a unei comunicări defectuoase cu BNR, legate de primirea unor răspunsuri de către aceasta, prin care dovedeam îndeplinirea măsurilor dispuse de acesta, dar neprimite de BNR din cauza dimensiunii/capacității reduse de primire a serverului propriu (nu primea mesaje cu mai mari de 10 mega, fără să anunțe această pe site-ul propriu).
Din câte știu, litigiul se află pe rolul ÎCCJ în prezent. (..) Nu achiesez la măsuri ale unor persoane și grupuri care subminează eforturile ROMARM și a intereselor naționale, de asigurare a unei producții interne de produse destinate combaterii” , completează Goga.
Suport Real IFN, ce a funcționat sub brand-ul Capidava Financial, îl are drept administrator pe Vlad Ghinescu, iar principalul beneficiar al afacerii este Alexandru Floroiu. După decizia BNR de radiere, activitatea s-a mutat pe firma Finance One IFN (Vlad Ghinescu este administrator și deține 1% din acțiuni. Finance ONE IFN este deținută în proporție de 97% Floroiu Elena Dana prin intermediul firmei Def Inteligent Invesments).
Real Suport IFN a acordat scrisoare de garanție și pentru achiziția pistoalelor Beretta de la aceeași firmă Interarms, deținută de Andrea Barsanti.
Transportul liniilor de producţie
Noi dificultăţi apar și după identificarea materialelor ce urmează a fi achiziţionate. Restricţiile de circulaţie îngreunează operaţiunea de aducere în ţară a liniilor de producţie, aşa că se încearcă realizarea transportului prin orice mijloace. Statul român nu avea, la acel moment, posibilitatea de a transporta marfă pe o distanţă atât de lungă.
Mai mult, recomandările diplomaţilor români din China sunt de apelare la serviciile unui alt stat.
„Vă confirmăm faptul că transportul aerian cargo nu este încă restricţionat major în China, însă cererea pe acest segment este într-adevăr covârşitoare. (..) Efectuarea unui transport în România cu o aeronavă a unei alte ţări este o soluţie viabilă şi folosită şi de alţi importatori români„, transmiteau reprezentanţii Ambasadei România în Republica Populară Chineză, pe 6 aprilie.
Astfel, varianta cea mai potrivită atunci părea realizarea transportului cu ajutorul Ministerului Apărării din Ucraina, dispus, contra cost, să pună la dispoziţia statului român o aeronavă.
De altfel, potrivit informaţiilor Main News, chiar şi Ministerul Apărării a solicitat serviciile Ucrainei. Potrivit unui document intrat în posesia Main News, pe 25 martie, Biroul atașaților militari ai Ucrainei transmite Armatei Române că poate pune la dispoziția României o aeronavă (a parteneriatul Allodium SA – firma Liability Company ATZT TranService). Prețul primului zbor este estimat la peste 290.000 dolari, iar al celui de-al doilea 226.000, fără combustibil.
„Întrucât, la momentul declanşării operaţiunii de achiziţie, în România nu exista nicio opţiune viabilă de transport aerian pe relaţia China (nu existau în general opţiuni de transport aerian viabile), iar furnizorul echipamentelor contractate a precizat că nu deţine o posibilitate de transport a fost solicitat sprijinul Ministerului Apărării Naţionale pentru a asigura transportul aerian, însa, potrivit răspunurilor recepţionate, Armata româna nu deţine în flotila proprie o aeronavă capabilă să efectueze zboruri pe distanţe lungi. În contextul menţionat, Compania, prin prisma relaţiilor de colaborare cu ataşatura militară a Ucrainei în România, a solicitat sprijinul Ministerului Apărării din Ucraina şi care ne-a confirmat că există o aeronava de transport disponibilă să efectueze contra cost astfel de operaţiuni aeriene de lungă distanţă. Cu suportul Ministerului Apărării din România şi al Ministerului de Externe, care au confirmat că zborurile ce urmează a fi efectuate au caracter umanitar şi sunt efectuate în beneficiul statului roman, Ministerul Apărării din Ucraina a pus la dispoziţia Companiei o aeronavă militară IL 76 pentru efectuarea transporturilor din China”, spune Gabriel Ţuţu, pentru Main News.
Puteți citi articolul integral AICI.
