Redacția PSnews.ro continuă marți seria articolelor despre inițiativa ministrului Liviu Pop privind manualul unic. De data aceasta, vă prezentăm un nume care a lipsit până acum din dezbatere, dar de la care se pare că a pornit o parte a harababurii.
PRIMUL EPISOD: La 1 ianuarie pică satârul: proiectul ce poate scoate din joc MAFIA manualelor. Liviu Pop, obligat să dea bice EXCLUSIV
Concret: redacția PSnews.ro a stat de vorbă luni atât cu ministrul Pop, cât și cu Cristian Greșanu, președintele Uniunii Editorilor din România (UER).
Ministrul a vorbit fără acoperire
La începutul convorbirii cu Liviu Pop (primul contactat de către PSnews.ro), l-am întrebat pe ministru dacă editurile respectaseră termenul de 17 noiembrie, anunțat de către minister pentru livrarea manualelor. La rândul lui, demnitarul a afirmat: „Termenul nu era anunțat de minister. Până la 17 noiembrie, conform contractelor de furnizare, toate editurile trebuiau să livreze manuale către unitățile școlare. Din datele pe care le avem astăzi, în toate unitățile școlare au ajuns manualele pe care editurile trebuiau să le livreze – fapt pentru care astăzi, pe lângă formatul electronic al manualelor, orice elev poate folosi manualul pe suport letric”.
Totuși, câteva ore mai târziu a apărut știrea potrivit căreia există trei județe în care au apărut întârzieri în cazul unor discipline. Și atenție: informația a fost oferită chiar de către Ministerul Educației, în mod cât se poate de oficial!
DETALII AICI: Continuă bătăile de cap cu manualele școlare: 3 județe cu probleme
Liviu Pop nu se grăbește să respecte termenul-limită din programul de guvernare
În altă ordine de idei, am vrut să știm dacă ultimele evoluții din domeniu au făcut așa-numita „mafie a manualelor” să-și domolească tonul adoptat față de Ministerul Educației.
„Nu; e mult mai agresivă, dar rezist”, a răspuns cu regret ministrul Pop.
Partea nevralgică a discuției a fost aceea în care ministrul Educației a dat de înțeles că nu este niciun stres dacă legea va intra în vigoare chiar și în luna aprilie.
„Eu sper ca proiectul legii să intre în Guvern maxim săptămâna viitoare. Mai sunt de primit avize externe ministerului, pe urmă va merge către Parlament. Forma finală a legii chiar și dacă se promulgă până în aprilie anul viitor, este un lucru bun. În aprilie-mai anul viitor, vom finaliza și licitația pentru autorii de manuale (clasele I, a II-a, a VI-a) și completarea stocurilor pentru clasa a III-a, a IV-a și a V-a”, a punctat Pop.
Altă problemă dezbătută cu guvernantul a fost cea a manualelor letrice (în format tipărit). După cum v-am arătat deja (a se vedea linkul către primul episod), proiectul de Legea a manualului școlar prevede că aceste cărți vor fi furnizate către școli în principiu în format electronic și în format interactiv, rămânând ca formatul tipărit să fie disponibil doar la cererea profesorului / părintelui / elevului. Am ținut să clarificăm această problemă și l-am întrebat pe Liviu Pop ce se va întâmpla cu elevii, părinții sau profesorii din școlile izolate și fără calculatoare, care uită să facă o astfel de solicitare. La rândul lui, Pop a dat asigurări că va exista un val de consultări prealabile cu toată lumea.
„Haideți să folosim noțiunea de «manual de bază», nu «manual unic», pentru că e vorba despre «manual de bază» pe programele școlare” Nu are legătură distribuirea manualelor cu faptul că o unitate școlară are sau nu are Internet. Și acum vom face o fișă de comandă pentru toți elevii și profesorii. Diriginții claselor, învățătorii, cei din conducerea unităților școlare se vor ocupa de acest lucru, se vor centraliza toate aceste fișe de comandă (dacă le putem numi așa), în așa fel încât la nivelul ministerului Educației și la nivelul Editurii Didactice și Pedagogice, al Centrului Național de Evaluare și Examinare să ajungă informația cu cel puțin 6 luni de zile înaintea începerii anului școlar. Eficientizăm costurile”, a explicat demnitarul.
Solicitat să precizeze dacă aceste manuale tipărite vor fi disponibile numai în urma unei solicitări, Liviu Pop a replicat: „A fiecărui profesor, învățător, alături de elev și părinte”.
Am insistat: ce se va întâmpla cu cei care uită să facă o cerere?
„Toți vor face cerere, pentru că toți trebuie să fie consultați. Unii s-ar putea să nu și le dorească, pentru că vor să le folosească de pe format electronic. Fiecare are dreptul să decidă”, a subliniat Pop.
Manualul de Sport – necesitate sau capriciu ministerial?
Nu în ultimul rând, am discutat cu Liviu Pop despre materialul de Educație Fizică și Sport: va continua în anii școlari viitori sau a fost doar un capriciu de moment? La rândul lui, ministrul a pus placa grelei moșteniri, arătând cu degetul către cei care au scris Legea Educației Naționale 1/2011 și care au demarat licitația pentru actualul an școlar.
„Lucrul acesta (continuitatea – n.r.) o să-l decidă părinții și profesorii, alături de elevi. Noi, în baza Legii Educației Naționale, suntem obligați să facem manualul pe format electronic. Pe format letric – așa cum v-am spus -, de anul viitor, se vor furniza doar acele manuale pentru care se semnează și se dorește din partea elevului sau a profesorului să fie folosite la clasă”, a afirmat demnitarul pentru început.
Întrebat cum de s-a putut trăi până acum și fără manualul de Sport (timp de decenii întregi), Liviu Pop a dat vina pe înaintași.
„Întrebați-i pe cei care au scris Legea educației acum cinci ani de zile și pe cei care au demarat licitația pentru manualele de clasa a V-a – nu mă întrebați pe mine! Eu am moștenit acest manual pentru Educație Fizică (și nu numai) și eu cred că ceea ce vom face la nivelul ministerului, în conformitate cu programul de guvernare, este mult-mult mai sănătos pentru sistemul de învățământ: fiecare profesor – alături de elev și de părinte – să stabilească și să decidă de ce manual pe format letric au nevoie la clasă”, a conchis guvernantul.
Agitație mare în piață: șeful editorilor, revoltat pe ministru
După cum v-am spus, cealaltă persoană consultată de către redacția PSnews.ro a fost Cristian Greșanu, președintele Uniunii Editorilor din România – UER (foto jos; sursa: captură video de pe pagina de Facebook „Apel Dreptul la Educație”).
Concret: Cristian Greșanu și-a exprimat vehement nemulțumirea cu privire la introducerea manualului unic, acuzând Guvernul și pe Liviu Pop de „multă ignoranță”. Mai mult: Greșanu (directorul editorial educaţional al editurii Corint) a deplâns transformarea Editurii Didactice și Pedagogice într-o „afacere de familie”, precum și irosirea a „90% din potențialul creativ al autorilor”.
„Se ascund intenții neortodoxe în spatele proiectului de lege (unu) și doi: multă ignoranță – o cumplită lipsă de a prevedea responsabilitatea pentru copii, în primul rând. Sincer – dincolo de orice fel de chestiuni editoriale sau legate de business (pe care le tot amestecă domnul ministru), e o cumplită indiferență la adresa copiilor. Deci noi plonjăm în trecut – ne întoarcem ca acum 30 de ani. Degeaba a cheltuit Guvernul României prin anii 1996-1997 50 de milioane de dolari ca să implementeze – cu ajutorul Băncii Mondiale – așa-zisele «manuale alternative», adică o diversitate de manuale care înlocuiau manualul ăla cenușiu, după care au învățat generații întregi, de la EDP (Editura Didactică și Pedagogică – n.r.)! După 30 de ani, singura idee genială a domnului ministru este să se reîntoarcă la manualul unic; altceva n-a putut să conceapă nimic.
Vă dați seama că, în lipsa unei alternative (în funcție de nivelul clasei, de gradul de pregătire), apare un singur manual – probabil cenușiu, făcut pe niște relații clientelare, cu Editura Didactică și Pedagogică, care e o editură pe butuci (foarte puțin performantă), dar în care probabil se vor pompa bani și devine o afacere în familie: editura de stat și ministrul titular vor tipări prin intermediul unei tipografii care e tot regie a statului (fiindcă am înțeles că o vor face prin Monitorul Oficial)… Deci totul se derulează într-un circuit închis. Copiii sunt lipsiți de alternative, 90% dintre autori vor ieși din joc. Imaginați-vă: acum sunt 300 de manuale. Va fi un singur manual! Deci 90% din potențialul creativ al autorilor nu va mai fi folosit. Nu mai au nicio șansă profesorii buni să devină autori de manuale!” a afirmat președintele UER.
Altă problemă semnalată de către editor s-a referit la confuzia pe care ministrul Educației ar face-o între edituri și autori.
„Și să vă mai zic o altă aberație: probabil că dânsul (ministrul Liviu Pop – n.r.) habar n-are că – de când au apărut pe lumea asta zorii capitalismului – necesitatea a creat niște firme de antreprenoriat. Necesitatea, deci o nevoie socială. Dânsul habar nu are ce face editura – o confundă cu autorul. Autorii se duc la minister – în concepția dânsului – cu manualul în format PDF și cu varianta tipărită. Imaginați-vă un profesor – să zicem de limba română – care stă să pună în pagină (cum facem noi) cu redactori, cu tehnoredactori, și face și o variantă digitală! Imaginați-vă ce confuzionat trebuie să fie!” a zis Cristian Greșanu.
Modelul coreean și vina fostului ministru al Educației Remus Pricopie
Președintele UER a ținut să denunțe drept „niște calomnii” declarațiile lui Liviu Pop referitoare la așa-zisa „mafie a manualelor”.
„Sunt niște calomnii astea cu «mafia manualelor»! În primul rând, toate manualele s-au obținut în urma unor licitații. Regulile au fost stabilite de Ministerul Educației. Închipuiți-vă: ce fel de mafie e asta? Vorbim despre licitații organizate de Ministerul Educației Naționale din 1995, după reguli scrise de ei. Ce mafie poate să fie? E o mafie în momentul în care tu poți să acționezi, în care ai libertate, în care ai o piață… Noi am jucat după toate regulile pe care le-a dictat ministerul”, a spus Greșanu.
Confruntat cu intențiile lui Liviu Pop de a elimina birocrația și de a simplifica procedurile de achiziție a manualelor, Cristian Greșanu a dat drept contraexemplu perioada 1995-2013, în care lucrurile au mers șnur, dar după care a venit decizia ministrului de la acea vreme al Educației, Remus Pricopie, care a dat lucrurile peste cap: a impus ca editurile să furnizeze atât varianta tipărită a manualelor, cât și pe cea electronică ȘI SIMULTAN a redus perioada de livrare de la aproximativ 6 luni la „circa 3-4”. Șeful UER a ținut să precizeze că impunerea formei electronice a manualului pe lângă cea tipărită mai există acum doar în Coreea de Sud și probabil și în Japonia.
Iată explicațiile integrale ale președintelui Uniunii Editorilor din România:
„Sunt niște chestii spuse din ignoranță și din rea-voință (cele despre birocrație și proceduri – n.r.). Au început manualele alternative în 1995. Rețineți: până în 2013 – deci timp de 18 ani – nu s-a întârziat nici măcar o zi! Rețineți: 18 ani a funcționat piața! În 2013, s-au întâmplat mai multe chestii simultan. Unu: până acum, noi veneam și așa se întâmplă peste tot în lume: editurile prezintă variante tipărite.
Nicăieri în lume – cu excepția Coreei de Sud (care se pare că a abandonat de curând programul ăsta) – nu este obligată o editură să ofere și o variantă tipărită, și o variantă digitală. În Europa nu există așa ceva – nu există ca vreun editor care face manuale să fie obligat să vină și cu varianta digitală. În 2013, ca să fim noi mai avangardiști (noi, Coreea de Sud și probabil și Japonia), ne-au obligat să venim și cu varianta tipărită, și cu cea digitală.
Doi: au apărut licitațiile electronice și Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor (CNSC), care nu funcționa până în 2013. Apoi ne-au redus redus intervalul de timp: până în 2013, aveam circa 6 luni să facem un manual. Acum ne-au redus timpul la circa 3-4 luni. Deci ne-au încărcat cu varianta digitală (avem de două ori mai mult de lucru) și ne-au redus timpul. Și era normal să ajungi la întârzieri! Ei n-au știut să gestioneze o chestiune simplă.
Optsprezece ani, piața a funcționat ireproșabil. În 2012, pentru că a fost făcută la plesneală (fără a avea responsabilitate, fără a face un calendar, o chestiune serioasă, dezbătută cu noi), a venit Pricopie și a zis: «Gata! De mâine, vreau manuale ca în Coreea de Sud – cu variante digitale!» Vă dați seama că a ieșit o nebunie și n-au mai putut să stăpânească regulile jocului. Și acum, în 2017, fără să facă ei o analiză serioasă, ca să vadă de ce se întârzie, au ajuns la concluzia că cel mai bine ar fi să facă așa, un fel de afacere: să ajungem la un manual unic, că nu mai e bătaie de cap, nu mai apare presa, nu mai apar discuții… Chiar dacă manualul e mai prost, chiar dacă elimin 90 la sută dintre autori și editori, măcar electoral stăm bine – spunem că avem un manual pe 10 septembrie”.
Speranțe sumbre pentru elevi
Concluzia, din câte se vede, este una deloc îmbucurătoare pentru beneficiarii direcți ai manualelor – respectiv elevii. Oricâte idei revoluționare ar avea un ministru sau altul, oricât s-ar revolta piața de carte, în ultimă instanță tot școlarii trag ponoasele, fiind nevoiți să aștepte luni întregi până când le ajung pe masă manualele, în tot acest răstimp fiind nevoiți să învețe după niște soluții de compromis deloc comode – ne referim, de pildă, la voluminosul compendiu de aproape 300 de pagini, conținând câte puțin din fiecare materie obligatorie.
