Șobolanii din ANAF sau un altfel de Colectiv: Furtul Colectiv

In valtoarea de stiri halucinante care se succed zilnic printre noi, marti dimineata si-a facut loc una, care intr-o perioada mai linistita ar fi facut furori. Procurorii anticoruptie au descins, inca o data, in orgada Fiscului Central. Spun inca o data, pentru ca aproape ca nu s-a uscat cerneala pe filele referatului prin care s-a dispus urmarirea penala a vicepresedintelui ANAF, Romeo Nicolae, saltat si el de DNA acum vreo 2 luni. Stiu, referatele se redacteaza acum pe calculator, dar furturile greilor din Fisc parca au ramas pe model vechi, asa ca imi asum formula de mai sus.
Institutia Fiscului in Romania pare blestemata. In vreme ce in lumea buna aceasta e cea mai de temut structura, la noi pare ca e compusa din niste iepuri tristi, care asteapta zilnic sa ii pape lupul DNA. Si care, ca sa isi arate muschii, mai fac cate-o actiune in forta, de tipul celei in care alergau batranele targovete prin piete, ca sa le confiste patrunjelul pe care il dadeau fara bon fiscal. Pana si treaba de zi cu zi pare ca le-o fac altii. Cel mai bun exemplu este legea data de defunctul politic Victor Ponta, care a redus la minim toate darile pe care ANAF se caznea fara succes de ani buni sa le colecteze.
Dupa frecventa raziilor anticoruptie din ograda ANAF, ai spune ca aici furtul colectiv e la el acasa. Sau macar ca spaga luata in colectiv, de la vladica la opinca, e in fisa postului. Si totusi, pe seful ANAF, “tehnocratul” Gelu Diaconu, nu l-am auzit sa vina cu vreo justificare. Asa ca frunzarind organigrama Fiscului am gasit o posibila explicatie, aviz domnului de mai sus. Exista in ANAF un personaj cu care m-am intersectat de cateva ori. Se cheama Ion Damian, iar cand am vazut cu ce se ocupa acolo m-a lovit un gol in stomac. E fix director la Directia Generala de Integritate, adica aia care ar trebui sa le puna stop manglitorilor din Finante. Iar anul trecut, prin noiembrie, se caznea sa implementeze un proiect finantat cu banii norvegienilor si intitulat stufos “Cresterea Integritatii in ANAF, prin cooperare institutionala si consolidarea capacitatii”. Ca a dat-o de gard si cu proiectul si cu jobul din ANAF, e vizibil cu ochiul liber. Dar din nefericire, si pentru el ca si pentru seful sau, am o explicatie strict profesionala.
In vreme ce seful e vinovat ca il mai tine inca acolo, cel de-al doilea are pacatele lui: apucaturi muieresti de mahala. In loc sa isi toceasca coatele pe birou, ca sa vada cum sa faca o infuzie de anticoruptie in venele colegilor finantisti, omul sta toata ziua la barfa prin cafenelele si localurile Capitalei. Pana si picolitele zambesc astazi ironic, satule de povestile lui despre prietenia pe care ar avea-o cu defuncta profesional Alina Bica sau cu Victor Ponta, ba chiar cu greii din servicii sau cu liberalii care asteapta de un an ca Iohanis sa ii urce pe val. Caragialeste vorbind, cum simte ca cineva ar fi pe val, personajul nostru si-l si trece la pafta. Ca sa ii fac un serviciu in ideea unei “avansari”, aproape ca imi vine sa dau si numele carciumilor pe unde raspandeste zilnic parfumul ieftin de anticoruptie. Doar ca le-as face reclama gratuita. Asa ca prefer sa ma opresc aici, deocamdata, cu epopeea cerberului din ANAF. Dar daca DNA-ul nu inceteaza sa rada tot ce misca la Fisc, promit sa mai caut si eu exemple de sinecuristi de tipul Damian.