Sorina Matei, despre DNA: „Trezirea la realitate”. Comparaţia cu un lift ce riscă prăbuşirea

Jurnalista Sorina Matei vorbeşte despre DNA în termeni de „trezire la realitate”. Unde greşeşte Direcţia Naţională Anticorupţie.

Într-un articol publicat, duminică, pe blog, ziarista aminteşte cele mai recente statistici, care arată presiunile uriaşe pe care le pun numeroasele dosare pe umerii procurorilor, Sorina Matei susţinând că tocmai acest aflux cantitativ ambiţionează DNA, iar din această ambiţie iau naştere greşelile anchetatorilor.

În acest context, jurnalista compară DNA cu un lift care vrea să iasă prin tavanul blocului, ignorând faptul că, după aceea, nu îi rămâne decât prăbuşirea.

„Greşeala de parcurs pe care o face şi DNA este dorinţa continuă de a se poziţiona simbolic drept unic reper şi motor al funcţionării Justiţiei din România, cu accente de supraputere. Ceea ce nici teoretic, nici practic, nici realistic, nici sănătos, nici viabil şi nici eficient nu poate fi pentru întreg sistemul judiciar. Pentru că poza sistemului arată altfel, este mult mai dură. DNA este doar o insulă de firesc, vrând nevrând dar parte al acestui întreg angrenaj, în multe zone, anchilozat. Pe felia ei, DNA poate avea rezultate excepţionale, dar nu poate muta munţii din loc.

Motoarele DNA s-au turat la maximum şi in crescendo în ultimii doi ani, în 2015 ajungând să demanteleze aproape toate reţelele transpartinice de putere şi influenţă, a dărâmat intangibili, aproape că a destructurat din temelii partide, a reţinut finanţatori, afacerişti, asfaltatori, oligarhi, şefi de instituţii, feţele văzute şi nevăzute ale diverselor puteri subterane. Toţi pe bandă rulantă. Aşa cum era firesc, în rândul publicului larg, creşterea de încredere în instituţie a crescut automat, imediat şi exponenţial. Iar DNA a devenit în ochii şi mintea oamenilor drept principalul promotor al «înfăptuirii Justiţiei», în tot acest peisaj semi-paralizat. 

Cu aplauzele la scenă deschisă, şi cu aşteptările uriaşe generate, uneori nerealiste, şi DNA a vrut tot mai mult şi mai mult. Mai mult sau mai puţin, pe bună dreptate. A început să-i placă noua poziţionare, s-a îndrăgositit uşor de propria-i poză, devenită unic distribuitor al dreptăţii. Aşa s-a intrat în cu totul altă etapă. A turat motoarele şi mai mult, a simţit nevoia să demonstreze ceea ce nu mai era de demonstrat. Ca un lift ce într-un bloc cu 100 etaje vrea neapărat să urce la etajul 113. Poate cu viteză şi determinare sparge plafonul, poate ajunge unde doreşte, dar după ce zboară aiurea prin văzduh, n-o mai poate lua decât în jos. Vertiginos.

Acesta este principalul risc atunci când în goana de a «curăţi ţara» singur, cu ochii şi cu timpanul lipit la solicitările publicului, ajungi să evaluezi, doar pentru cote înşelător de vremelnice după care se ghidează numai politicienii, suspiciunea de corupţie şi nu neapărat după rigurozitatea legii. Strada nu dă probele, probele le caută procurorii.

Aşa apar greşelile, instrumentările precare, reinterpretarea eronată a infracţiunilor, începe pompierismul, se dezlănţuie compunerea, comparaţiile ce nu-şi au rostul în acte suple şi obiective ale acuzării, impresiile personale ale procurorilor, senzaţiile ajung să ţină loc de probe, intenţia nu mai e demonstrată, probatoriile devin şubrede, faptele penale sunt pierdute pe drum, descrierea clară a activităţii infracţionale lipseşte uneori cu desăvârşire, apare neglijenţa. Aşa încep marile vicii de fond foarte păguboase pentru instituţie de asemenea importanţă pe termen lung”, detaliază Sorina Matei.

Citiţi AICI întregul material.