Jurnalistul Sorin Roșca Stănescu revine pe blogul său personal pentru a dezbate problema stringentă cu care se confruntă Europa și anume, criza imigranților și mai ales, gestionarea ei. SRS îl denumește pe președintele Comisiei Europene, Jean Claude Juncker „polițistul rău” care le impune statelor UE cote obligatorii de imigranți, în total în număr de 160 000. În logica binomului „polițistul bun”-„polițistul rău” se află și cancelarul german Angela Merkel, cu rolul celui dintâi, care, după cum arată jurnalistul, nu este chiar atât de „bun” fiind într-o camuflată complicitate cu Juncker.
Fostul senator liberal afirmă că președintele Comisiei Europene, „capul democratic ales al Uniunii Europene a pus carul inaintea boilor. Vorbeste de represalii pentru incalcarea unor conditii asupra carora statele europene nu au conveni.” și mai ales atrage atenția asupra existenței „unor dictaturi instaurate de doua-trei state puternice ale Europei, in frunte cu Germania, pe mana lui Juncker, impotriva statelor mai slabe”. Toate argumentele lui SRS, în articolul său redat mai jos:
„Politistul bun si politistul rau
Marele joc psihologic a inceput. Nu este, inca, foarte clar cine este politistul bun. Dar il avem pe politistul rau. El este Jean-Claude Juncker, presedintele Comisiei Europene. Care bate serios cu pumnul in masa. Somand si amenintand statele Uniunii Europene sa primeasca degraba o suta saizeci de mii de refugiati. Si amenintandu-le cu represalii. Nu sunt sigur, dar politistul bun, in acest sandwich, transformat in menghina pentru statele mai putin importante din Europa, s-ar putea sa fie cancelarul Germaniei, doamna Angela Merkel. Ca sa vezi!
Presedintele Comisiei Europene si-a inasprit, brusc, tonul. El cere ca pe 14 septembrie, la Bruxelles, ministrii de Interne sa se puna de acord. Si sa admita ca “sunt o suta saizeci de mii de persoane pe care europenii trebuie sa-i primeasca. Acest lucru trebuie facut intr-o maniera obligatorie”. Si nu care cumva sa faca vreo distinctie intre religii. Travestit in satrap, Juncker avertizeaza ca “vor fi luate masuri contra statelor membre care nu pun in aplicare regulile UE, privind azilul”. Ca sa vezi!
Care reguli? Este prima intrebare de bun simt ce imi vine in minte. Si, iata, de ce: pana ieri, stiam altceva. De la doamna Merkel si de la alti sefi de state. Acestia au lasat sa transpire informatia conform careia, vor exista doua feluri de state UE in raport cu cel mai mare val migrator din ultima mie de ani, care loveste naprasnic Europa. State care isi asuma responsabilitatea. As adauga eu, pentru ca au de ce, fiind state complice sau chiar autoare ale destructurarii tarilor in care populatiile sunt supuse unui cataclism de mari proportii. Acestia vor primi, in functie de forta lor economica, refugiati. Si statele care nu vor avea aceasta obligatie, pentru ca nu-si asuma raspunderea sau pentru ca nu pot. Acestea insa vor trebui sa plateasca. Sa scoata bani din bugetele lor sarace pentru a asigura fondurile necesare statelor mai bogate, care au posibilitatea sa le ofere adapost si locuri de munca emigrantilor. Nici asa nu era in regula, dar, totusi, varianta Merkel putea fi luata in calcul. Cu atat mai mult cu cat state, cum sunt cele de la Visegrad, in frunte cu Ungaria, Polonia si Cehia, refuza, in mod explicit, sa-si deschida granitele in fata valului migrator. Sa admitem, deci, ca doamna Merkel ar juca rolul politistului bun.
Si atunci putem intelege mai usor de ce omul ei, Juncker, vine si palmuieste statele europene. Si le ameninta cu represalii pe cele care nu primesc emigranti.
Dar cum aratam, citandu-l, presedintele Comisie Europene s-a referit la “conditii”. Care conditii? Nimeni nu a stabilit, pana in prezent, conditiile in care ar putea fi sau ar trebui sa fie primiti emigrantii. Dar, iata, capul democratic ales al Uniunii Europene a pus carul inaintea boilor. Vorbeste de represalii pentru incalcarea unor conditii asupra carora statele europene nu au convenit.
Sa fie acesta primul semn al unei dictaturi instaurate de doua-trei state puternice ale Europei, in frunte cu Germania, pe mana lui Juncker, impotriva statelor mai slabe? O dictatura care loveste in moalele capului insasi leaganul democratiei? Si, din nou, ma intreb: ce va face Romania? Sub ce artificiu vom pocni din calcaie in fata lui de-alde Juncker si vom accepta refugiati, prin incalcarea Constitutiei de cativa decidenti politici de la Bucuresti?”, conchide Sorin Roșca Stănescu.
