Jurnalistul Sorin Roşca Stănescu, în cea mai recentă postare de pe blogul personal, intitulată ”Procurorii îl îngroapă pe Tudorel Toader”, tranșează reacția de marți a procurorilor, în ceea ce privește modificările din Justiție înaintate de ministrul Tudorel Toader.
Citiți și Augustin Lazăr: Propunerile ministrului Toader afectează independența Justiției!
Mai exact, ziaristul susține că tot ce a construit bun sau rău domnul Tudorel Toader, ministrul Justiței, ”este îngropat de procurori”.
” Din dispoziția lui Augustin Lazăr și a Laurei Codruța Kovesi. Reforma sa este zidită precum Ana a lui Manole în ctitoria republicii procurorilor. De ce așa? Și ce ar putea urma?
PSD plus ALDE au bâlbâit-o opt luni. Domnul Tudorel Toader cam tot atâta. După toate aparențele, la capătul acestei sarcini grele a ieșit o mărgică. Pe care o dau de-a rostogolul, râzând în hohote, procurorii.
Să recapitulăm. Multe dintre articolele din Codul penal și din Codul de procedură penală, enorm de multe, circa o sută – le-am cam pierdut numărul – au fost rând pe rând declarate neconstituționale. Parlamentul trebuia să le schimbe de îndată. Pentru a se întâmpla aceste lucru, erau necesare propuneri legislative. Ele au întârziat până când, în fine, majoritatea parlamentară a declarat că se apucă de treabă. Cu această treabă a fost investit Ministrul Justiției, Tudorel Toader. Ce a făcut el?
A luat-o metodic. A teoretizat cu talentul și aptitudinile sale de dascăl până când ne-a apucat pe toți durerea de cap. Și a tot întârziat momentul schimbărilor așteptate. Care schimbări erau evident mult mai numeroase decât articolele decarate neconstituționale. În esență, ele ar fi trebuit să vizeze o reformă a Justiției. Prin care să se restabilească, vorba lui Tudorel Toader, echilibrul puterilor statului. Pe drept cuvânt, ministul Justiției a constatat și a făcut public faptul că există un dezechilibru. În favoarea puterii judecătorești. Puterea judecătorească, având drept vârf de lance procuratura, care constituțional nu face parte din puterea judecatorească, a cotropit celelalte puteri ale statului, scăpând de sub orice control. Până la urmă a fost creată o republică a procurorilor. Aceasta s-a substituit statului de drept. Tentativa de reformă avea în vedere încheierea unei epoci negre de grav deparaj de la democrație.
După numeroase bâlbâieli, Tudorel Toader s-a adresat pe rând, dacă nu mă înșel chiar de două ori, CSM, Procurorului General și Înaltei Curți avansându-le propunerile sale pe care, într-un final, le-a luat sub braț, le-a dus la pachet la Bruxelles, solicitând și acordul Înaltei Porți a secolului prezent. Nu avea obligația să facă acest lucru decât cu acele norme care vizau schimbarea mecanismelor prin care funcționează justiția, avizul negativ sau pozitiv fiind consultativ. Iar decizia urmând să-i aparțină în exclusivitate Parlamentului”, scrie SRS pe blogul personal.
Citiți AICI articolul complet
