Skip to content
Politică Știri locale

Iulian Chifu: Suspendarea Parlamentului la Chişinău şi lecţia responsabilităţii pentru sistemul democratic

Jurnalistii.ro

Au trecut şi sfintele sărbători Pascale. Ba chiar şi Paştele blajinilor. Şi am intrat de-a dreptul în primăvară, după două luni şi jumătate de la alegeri. În Parlamentul Republicii Moldova şi pe scena politică nu se întrevede nici o perspectivă ca diferiţii actori să îşi nuanţeze poziţiile, să negocieze, să atingă compromisul şi să dea o majoritate, capabilă să ducă la constituirea Legislativului şi să producă un Guvern, scrie Iulian Chifu pe adevarul.ro.

Situaţia de fapt actuală arată că Parlamentul este suspendat. Nu mai există. Şi nu suntem în postura încheierii mandatului şi al pronunţării rezultatelor alegerilor. Ci mult după. În situaţia în care toate cele din campanie au fost spuse, repetate şi consfinţite în puţinele tentative de a forma o majoritate între cele trei principale forţe politice, din care două împreună trebuie să convină condiţiile de majoritate. Iar consecvenţa şi intransigenţa, alături de lipsa compromisului încep să arate tot mai mult a încăpăţânare şi absenţa culturii democratice.

Ceea ce este clar şi transparent, nu există posibilităţi de compromis între poziţiile electorale. Dar transmutarea acestor poziţii electoraliste, de campanie, în viaţa reală, în perioada de după alegeri, blocarea compromisului de orice fel este o realitate care e decontabilă de către actorii politici în faţa publicului. Cum perspectiva alegerilor anticipate este transparentă, e la fel de clar că fiecare dintre formaţiuni îşi dozează şi dirijează eforturile şi îşi evaluează poziţiile prin prisma acestei noi perspective electorale.

Aici se despart apele, şi fiecare îşi defineşte diferit priorităţile. Pentru unii, consecvenţa şi repetarea scenariului de la alegerile precedente la termen e opţiunea. De aceea, poziţia lor e intransigentă, fără posibilitatea de a se îndepărta de postura alegerilor anterioare. Chiar dacă o asemenea poziţie ameninţă să ducă la aproximativ aceleaşi rezultate, în plus adăugându-se şi sancţiunea publică pentru eşecul de a genera un guvern.

Pentru alţi actori, contează deja mai mult noul tip de dezbatere care a fost creat pentru perspectiva anticipatelor, respectiv responsabilitatea de a guverna. Şi atunci toată concentrarea de forţe a vizat mimarea cât mai convingătoare a unor negocieri care, din start, era cert că vor eşua, tocmai din cauza lipsei de angajament real şi al menţinerii agendei şi sloganurilor pre-electorale, care, fireşte, nu dispar în nici un caz.

Dar poate cea mai complicată e a treia postură, aceea de a menţine presiunea asupra duşmanului prezumat, pentru campania bazată pe antinomie. Cum poţi să continui să vulgarizezi şi să arăţi cât de nociv e un actor când tu negociezi cu el? Deci dacă campania e făcută şi prin identitatea negativă faţă de un terţ, abordarea e şi mai complexă. Şi fără perspectivă de compromis.

Fiecare din cele trei formaţiuni politice de la Chişinău are dozaje din toate aceste componente. Doar că percepţia faţă de estimările populaţiei sunt diferite. Şi cred că puţine bazate pe studii sociologice. De aceea estimările pot greşi, dozajele reflectă mai mult inspiraţia şi intuiţia, respectiv experienţa politică a liderului şi în mai mică măsură un studiu sociologic calitativ care să prezinte impresia publicului, a alegătorului, în legătură cu situaţia prezentă”, mai scrie Iulian Chifu.

Textul integral poate fi citit aici.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *